Criminals

21.Iubeste-ma

- am ajuns ii spun și îmi pregătesc arma

- in maxim 2 minte va ajunge in raza ta aud vocea lui Cristian in ureche. Cobor din mașină și mă poziționez in centrul șoselei

Mașina roșie rula cu viteza,îmi închid ochii și tot ce vad este chipul lui și tot ce aud sunt bătăile inimii lui și trag odată... respir adânc și mai trag inca o data.

Mașina ricoșeza într-un stâlp beton de iluminat . Un rânjet mi se așterne pe fata și îmi grăbesc pasii spre ea. Deschid portiera șoferului și îl apuc pe șofer de gurel tarandu-l spre exterior.

Mașina lui Cristian oprește langa noi și iese rapid venind spre mine.

- ești nebun îmi spune și îl ia pe cel care îmi atârna in pumn și îi pune cătușele.

- cu plăcere ii spun și mă indrept spre mașină și mă urc pornind în trombă.

In drum spre spital observ o florărie și opresc rapid. In fiecare zi ii duceam cate un buchet. Camera lui era deja plina. Trecuse două luni și starea lui era la fel.

Aseară îl visasem din nou și din nou mă trezisem strigandu-i numele plângând.

Mă simțeam din ce in ce mai obosit. Erau zile când îi țipam sa nu mai fie egoist și să se trezească,de multe ori Cristian mă scotea forțat din salonul lui.

Eram epuizat până în măduva oaselor și simțeam că nu va mai dura prea mult timp până voi ceda psihic.

Intru ușor în salon las florile in vaza de langa geam și trag draperiile lăsând razele soarelui sa intre pe geam.

Îmi trag scaunul mai aproape de de patul lui și îi privesc chipul,poate era doar imaginația mea sau poate dorința mea dar azi părea că obraji lui au prins culoare. Plus rugasem o asistenta să mă lase să îl berberesc cu o zi înainte și acum chipul lui era mai luminos.

Ușa salonului se deschide și îl văd pe Cristian înaintând spre mine.

- ai terminat așa rapid? Îl întreb suspicios

- ahm.....am zis sa îți țin companie spune trăgând un scaun

- stai liniștit,voi fii cuminte ii replic iritat. Nu va fii nevoie să mă escortezi afara.

- Henry daca nu era vorba de tine as fii crezut dar știu cum faci când ajungi sa te enervezi.

- am obosit Cristian,tot ce îmi doresc este sa ii privesc ochi și să îi aud vocea.

- știu...spune acesta încet și ofteaza. Se ridica și vine in dreptul meu. Hai...spune și mă uit ciudat la el pentru că își ținea brațele deschise...hai vino aici spune din nou.

Îmi dau ochii peste cap dar ma ridic . Acesta mă ia în brațe și mă bate prietenește pe spate cu o mana.

- Cri...Cristian.. te...omor auzim o voce slabă și ne întoarcem amandoi socati spre Huston.

Acesta se chinuia să își ține ochii deschiși și să vorbească. Eram impietrit in loc. Aerul mă părăsise lăsând doar un gol in interiorul meu.