14. aburii fericirii

168 17 0
                                    

  Stăteam amândoi pe spate, eu eram pe culmile euforiei mintea îmi era total goala de orice altceva inafara de el.

- nu îmi vine să cred rostesc ca pentru mine dar il simt cum își întoarse atenția asupra mea

- știu...cine ar fii crezut spune și un zambet slab ii scapă printre buze.

- imi este frica că aș putea să visez spun și mă bufnește râsul ușor. Îmi pun mana peste fata și rămân așa.

- când te-am întâlnit prima oara am considerat că ești un tip rece și retras, ușor ușor te-ai deschis în fața mea și am realizat că ești o persoană minunata. Te implici cu tot ce ai in lucrurile care contează și nu dai niciodată înapoi.

Stăteam tăcut ascultandu-i vocea răgușită ce îmi era muzica pentru timpane. Și el continuă privind tavanul

- acum un an am avut o misiune în partea de sud ,o ceartă intre doua cartele rivale.... îți mai amintești? Mă întreabă dar eu nu ii raspund și el continuă.... Unul din ei mi-a injughiat umărul aici spune arătând linia fina și alba ce o avea pe umăr....îmi amintesc și acum atât de clar privirea ta. L-ai pus la pământ doar cu un singur pumn.
Ai făcut un scandal monstru la spital când m-au pus sa aștept pe baza că nu era o rana atât de urgență și ai inceput să cauți un medic. Incepe sa rada....îmi amintesc chipul stagiarului pe care îl trăiai după tine și sub privirea ta mi-a îngrijit rana.

  Iși întoarse abia acum privirea spre mine și se pune într-un cot , ochii lui se jucau pe fata mea până se opresc în ochii mei.

- ăla a fost momentul când m-am îndrăgostit de tine rostește și vocea îi era tremurândă.

Se apleacă asupra mea și mă sărută scurt dar eu îl apuc de ceafa și îl trag într-un sărut năucitor.


- unde îmi este geaca ? Mă întreabă in timp ce ne îmbrăcăm înapoi în uniforme. Ceasul arata ora 3:.25 și trebuia să ne întoarcem la secție


- aici ii spun și mă apropii de el ajutandu-l sa o îmbrace și îi simt rasulfalea calda pe chipul meu

- cum mă voi concentra eu  daca tu îmi tai răsuflarea de cate ori te apropii de mine? Mă întreabă încet

- la fel cum am făcut-o eu timp de trei ani ii soptesc peste buze și un zambet larg îmi apare pe chip .

Acesta își mușcă buza și face un pas micuț în spate și apoi mă ocolește și mă bufnește râsul și mai tare. Acum simte și el ceea ce am simțit eu in toți anii ăștia.

Eram pregătiți de plecare și îmi mai verifica inca o data telefonul și ieșim pe ușă. Intrăm în mașină și pornesc spre secție.

- Henry îl aud rostindu-mi numele și mă întorc spre el. Situația...dar îl opresc.

- situația asta este noua pentru tine și ai nevoie de timp...nu te grăbesc să faci nimic din ceea ce  nu îți dorești. Acum vreau doar sa ne bucuram de momentele astea și vedem după ok? Ii spun și îmi întind mâna spre mana lui și Ii strâng palma ușor.

Da aprobator din cap și îmi întorc atenția asupra condusului.

Ajungem la secție și primul pe care îl văd este Cristian acesta îmi face semn discret să îl urmez și fără să mă gândesc de doua ori, mă îndrept în direcția lui.

CriminalsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum