paradoxul era urmatorul: Dan avea sa stea lipit de banca pe tot parcursul examenului.
lipit de banca, lipit de obrazul ei trandafiriu pe cae niciunul dintre noi nu o sa-l mai vada pana peste toamna. orasul castaniu ce subintindea ochii ei descompunea ferestrele in stetoscoape si fermuarele in singurul nostru bisturiu
( el voia sa fie medic)
mai ales nu conta ca ajunsesem la finalul unui drum ce a durat de acum si pana in noiembrie anul trecut (totul era pe invers, lumina)
picioarele mele, polisuri de var si vitamina C, erau decupate si lipte ei
el, paradoxal, rupt dintr-un roman ce-l invatase pentru examen, era mecanismul simplu ce punea in miscare banca centripeta unde stateau ca intr-un mauseoleu amandoi
( el voia sa fie medic) decupase inca din noiembrie de prin ziare anunturi
de vanzare apartament pe Martirilor
CITEȘTI
mecanisme simple
PoesíaScriu mereu. Scriu chiar acum, la comanda, la 10 noaptea. Scriu pentru ca am gasit din nou caietul meu, primul meu caiet, primul meu jurnal. Prima mea fiinta coborata de pe covorul fraged al primaverii. Am dat pagina cu pagina si pagina cu pagina ia...
