Impossibe//Umbrele trecutului (JB)

5.Diary #1

M-am uitat urât la el si am plecat. M-am aruncat pe pat si am început sa scriu in jurnal:
"Cine sunt eu?
Eu sunt acea fata tmimida, pe care orice lucru mărunt o poate răni, eu sunt cea care ii face pe ceilalți fericiți, ciar daca plânge. Eu sunt cea care chiar si cu lacrimi in ochi insista ca e bine. Eu sunt cea care nu poate spune 'nu'. Eu sunt cea care a iubit mult si a suferit pentru greseala asta ani întregi... Eu sunt cea care desi are inima fanta, zâmbește. Eu sunt cea care pune suflet in orice si se atașează repede de persoane, chiar daca e greșit. Eu sunt cea pe care toți pretind ca o cunosc, dar de fapt nimeni nu știe cine sunt...
Eu sunt cea care e fericită chiar si când e trista... De ce? Pentru el, pentru ca el e mereu undeva in inima mea. Dar pentru mine cine e acolo când am nevoie? Eu sunt cea care trebuie întotdeauna sa se ridice singură. Eu sunt cea care ii ajuta pe toți si iartă mult prea ușor. Dar nu uit niciodată nimic! Eu sunt cea care a fost mereu judecata de oameni care nici numele nu mi-l știau...
Cândva eram doar un copil, acum sunt punctul de sprijin al tuturor. Eu sunt cea in care poți avea mereu incredere. Eu sunt acea fata sensibilă care plânge daca nu ești bine sau daca o ignori. Eu sunt cea care are grija de tine din umbră, doar pentru ca vreau sa fi fericit. Nu am înțeles niciodată de ce oamenii pe care ii iubesc ma rânesc, uneori as da orice pentru o îmbrățișare si un 'te iubesc'. Dar poate cer prea mult, nimeni nu-mi oferă asta...
Vrei să-mi ști adevărata poveste? Nu cred, cui i-ar oasă de mine? Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde in spatele zâmbetului meu? Nimeni nu a făcut asta? Te-ai întrebat oare ce m-a maturizat atât de mult? Povestea inimii mele e plina de tristețe si durere.
Vrei sa știi ce simt acum? Ma simt pierduta, simt cum îmi tremura inima când ma gândesc la tot. In fiecare zi ma lupt cu gândurile mele si cu aceste sentimente. As vrea sa uit tot ce tine de trecutul meu. Vreau sa uit de toți si de toate, vreau ca macar odată sa fie totul așa cum îmi doresc. Ma simt așa de singura uneori, de fapt chiar sunt. Ști cat de greu este sa nu ai pe nimeni alaturi atunci cat vrei sa renunți? Ști cum e sa iubești o persoana atât de mult încât sa te doară fiecare minut petrecut fara ea?
Ma simt ca o străină in locul in care cândva eram 'cunoscuta'. Nu stiu ce s-a întâmplat..."

—————————————————————————————————————
Da! Sunt inca vie, dărâmată total dar Ince vie...
Îmi pare rău ca acest capitol este așa trist, nu aveam idei si chiar vroiam sa ma descarc cumva...
Sper sa va placa si sa îmi lăsați un comentariu daca capitolul asta v-a făcut sa plângeți.
#Ralu