7.Lacrimi

325 20 0
                                    

Îmi întredeschid ochii acomodandu-ma cu lumina din camera când îmi dau seama de ceva... nu sunt in camera mea! Dau sa ma ridic dar nu pot о mana este pe talia mea. Ma întorc cu fata la persoana de lângă mine si ma abțin sa nu scap un tipat. Justin dormea lângă mine, la bustul gol. Eu dau temătoare cearceaful la o parte pentru a observa ca suntem goi, ce s-a întâmplat aseară? Stau eu si ma gândesc in timp ce imagini de noaptea trecută mi se derulează in minte. Eu si Justin eram beți, îmi aduc aminte toate săruturile, senzația, fiecare mișcare, am urcat aici si atunci...nu pot sa cred! Am făcut sex! Mi-am înșelat soțul cu fostul! Sunt o persoana îngrozitoare!
-La ce te gândești?il zid pe Justin zicând cu o voce groasă.
Eu nu ii răspund.
-A fost cea mai frumoasa noapte din viata mea!spune el.
Oftez si ma ridic din pat cu cearceaful in jurul meu, îmi adun hainele si intru in baie, las cearceaful sa curgă de pe mine si intru in dus stand cam 5 minute încercând sa șterg atingerile lui de pe corpul meu. Ies din dus privindu-mi reflecsia in oglinda. Parul ciufulit pe fata palida care nu exprima nimic, corpul plin de atingerile lui, observând ca am un semn pe gat! Lacrimi fierbinți încep sa îmi iasă din ochi. Justin da buzna in baie dar rămâne împietrit când ma vede goala si cu lacrimi in ochi, face un oas spre mine si ma ia in brațe, eu ma întorc cu fata la el si ii dau o palma ca sa ma tina minte. Cu lacrimi in ochi ies din baie începând sa ma îmbrac.
-Pentru ce a fost asta?
-Ești un idiot!
-De ce?
-Ai profitat de mine! Ai profitat de mine si de starea mea de beție ca sa te culci cu mine! Cum ai putut?
-Țin sa menționez ca tu ai fost de acord!zice el.
-Asta pentru ca alcoolul pusese stăpânire pe mine! Daca eram treaza îți cam dai seama ca nu as fi acceptat! Nici moarta nu m-as fi culcat cu tine!
-Uite!zice si se întoarce cu spatele, lăsându-si la iveală spatele plin de zgârieturi si cicatrici. Asta este dovada ca ți-a plăcut, si daca nu ma crezi, uita-te la unghiile tale!îmi zice el.
Eu ma uit temătoare si mai ca tip când îmi vad unghiile pline de sânge întărit. Eu am făcu asta?
-Eu... . încerc eu sa zic ceva dar nu iese. Cuvintele sunt blocate in interiorul meu.
-Nu e nevoie sa îmi zici nimic! Stiu ca inca ma iubești si nu vii renunța pana nu o sa fi din nou a mea!
Eu ii mai dau o palma si plec plângând. Ajung acasă si îmi iau valiza începând sa o umplu cu tot ce este al meu. Îmi târăsc valiza pana la cel mai apropiat taxiu si ii zic șoferului destinația, aeroportul! Ma duc la mama!

Max POV:
Intu in casa nervos, am cautat-o oe Bella toată noaptea dar nu am dat de ea. Sper doar sa nu fi patit nimic. Urc in camera noastră si deschid dulapul cu intenția de a ma schimba, dar dulapul este aproape gol. Toate hainele ei au dispărut! Încep sa caut prin camera dar fara rezultat, tot ce era al ei nu mai este! Pe pat zăresc o scrisoare, o iau temător si o citesc:
"Max, îmi pare rău ca am plecat așa, si îmi pare rău ca probabil te-ai speriat ca am dispărut toată noaptea. Dar sunt bine! In momentul in care tu citești scrisoarea eu probabil am p!decât deja. Nu ma căuta, eu singura ma voi întoarce când voi simți nevoia, dar deocamdată am nevoie de puțin timp singura. Te rog respecta-mi decizia!
                                  -Bella"
A plecat! Unde? De ce? Si imediat îmi dau seama, Justin! Cobor in graba scările pentru a da de el care abia a intrat in casa.
-Ce i-ai făcut?il întreb eu lundu-l de guler.
-Ce?
-Bella! Ce i-ai făcut? Sunt sigur ca din cauza ta a plecat! Așa ca zi ce i-ai făcut?
-Nu i-am făcut nimic si cum adică a plecat?
Atunci i-am arătat scrisoarea.
-Eu zic ca ar trebui sa stam la distanta un pic!
-Tu nu zici nimic, eu sunt soțul ei așa ca taci!
-Bine...

Bella POV:
Avionul a aterizat in Los angeles, acum sunt in taxi in drum spre casa mamei mele. Am ajuns, îmi iau trailerul, plătesc cursa si ma îndrept încet spre ușă. Bat de doua ori si aștept puțin, ușă se deschide si in fata mea apare...
_____________________________________________________________________
Heyo...deci lucrurile se cam complică.
Vreau sa va spun ca aceasta carte se va termina la capitolul 15, deci nu mai e prea mult pana acolo.
Ce credeți ca se v-a întâmpla in continuare?

#Ralu

Impossibe//Umbrele trecutului (JB)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum