Sărută-mă din când în când

5.Barbie și băieții ✓

Holly aruncă o ultimă privire în olglindă, apoi o salută pe Ivy care era în cabina de duș și țipa din toți rănunchii din cauza că apa caldă se terminase. Surâse ușor, părăsind încăperea. Holurile căminului low-cost al universității Columbiei erau de-a dreptul goale, singurele persoane care erau prezente acolo fiind două fete care își savurau de zor țigara. Era mulțumită de acest lucru, oarecum ușurată, după povestirile lui Ivy despre seara trecută, despre întâmplările petrecute la acea petrecere, nu voia să dea peste un Tyler de care nici măcar nu mai ținea minte cum arată, dărămite să se mai certe cu el. Ieși din cămin după ce coborî scările în fugă, fiind întâmpinată de razele puternice ale soarelui.

Pentru o zi de final de octombrie vremea în New York era plăcută. O luă drept înainte, își propusese să meargă la o cafenea. Ivy urma să meargă la întâlnire, iar ea nu voia să-și petreacă timpul singură în camera aceea de cămin care era plină de insecte, așa mai bine să îl petreacă la o cafenea savurându-și băutura. O luă la stânga, auzise că în căpătul campusului era o cafenea tare bună. Avea să prindă wi-fi și să-și termine spinurile pe Pirate Kings și să-și savureze băutura. Continuă să meargă trecând pe lângă un grup de tineri care șușotiră ceva legat de noaptea trecută, nu avu auzul suficient de ascuțit cât să audă și nici nu reuși să deșlusească ceva. Nu credea ca atât de multă lume știa de acea întâmplare, se rugă să nu fie multă. Nu voia să aibă pe urmele ei sau să fie pe lista neagră a cine știe ce psihopat.

Continuă să meargă înainte. Era ultima zi de vacanță, de mâine aveau să înceapă cursurile. Putea recunoaște că era emoționată, era primul ei an de facultate, iar ca să intre la Columbia se chinui o mulțime de timp ca să intre la universitatea aceasta, iar după anul pe care-l avuse era foarte mulțumită de această reușită. Se împiedică, dar reuși să se mențină pe picioarele ei. Dacă Holly Richards ar trebui să fie descrisă într-un fel acela ar fi neîndemânatică. O luă la stânga și fu pe cale să dea nas în nas cu un băiat. Se îmbujoră în obraji, iar când dădu ochii cu băiatul acela fu surprinsă de frumusețea lui. Purta o geacă neagră de piele, părul brunet îi era răvășit, trăsăturile masculine ale feței erau bine evidențiate, iar ochii negrii dădeau impresia că aveai să te pierzi în ei. Chiar și îmbrăcat din cap până în picioare, putea recunoaște structura corpului bine lucrat. Băiatul fu surprins când o văzu, apoi colțurile gurii ii se arcuiră într-un zâmbet.

- Greșeala mea, reuși Holly să spună.

Avea tendința să se bâlbâie în fața celor frumoși, mai ales în fața celor foarte frumoși, de-a dreptul superbi.

- Măi, măi, pe cine avem noi aici.

- Scuză-mă, te cunosc?

Holly habar nu avea cine este, dar băiatul acesta se comporta ca și cum ar cunoaște-o. Avea o vagă bănuială de cine ar putea fi, dar acea era una din temerile ei, putea recunoaște că acum în secret se ruga să nu fie acea persoană care bănuia ea că era. De data asta, nu era beată și nu știa dacă avea curajul de seara trecută fiind beată. Dar dacă băiatul acesta avea să o trateze urât, ei bine ea urma să îl trateze și mai urât.

- Sigur, că mă cunoști. Sunt băiatul visurilor tale.

Când spuse asta brunetul se apropie atât de tare de ea, încât fețele lor erau la câțiva centrimetrii depărtare doar. Avu la un moment dat impresia că avea să o sărute, de aceea inima îi bătea nebunște, iar sângele îi bătea în vene. Holly începu să râdă de-a dreptul, băiatul acesta era un narcisist. Se comporta de parcă el ar fi buricul pământului, iar asta o enerva la culme. Nu suporta tipul acesta de persoane.

- Poate ești coșmarul visurilor mele. Cu siguranță, asta trebuie să fie. Nu aș putea visa o persoană atât de narcisistă, care se crede buricul pământului.