Sărută-mă din când în când

2.Alertă-şoareci ✓

Holly mergea legănându-se de pe un picior pe altul, cu ambele braţe strânse la piept, simţind cum afară se face din ce în ce mai frig pe oră ce trece. Încă nu ajunsese din nou în cameră şi nici măcar nu o găsise pe Ivy, se plimba încă de atunci când plecase în cautarea ei şi-l întâlnise pe Carlos panicându-se şi fugind ca o laşă,  iar apoi încercase să ajungă în camera de cămin, dar întâlnise mai mulţi tineri băieţi şi se certase cu ei, aşa că nu mai intră acolo. Şi parcuse întregul tur al universităţii Columbiei şi se pierduse de trei ori, dar găsi drumul rapid, oprindu-se la bibliotecă unde stătu aproape trei ore, citind o carte de Jane Austen. Holly scoase o tuse seacă, apoi se chinui în continuare să urce scările.Era aproape unu noaptea, iar ea încă nu se întorsese. Muzica încă îi bubia în urechi şi putea să audă şi de la etajul trei, strigătele tinerilor de la o petrecere. Holly se strâmbă. Era oarecum ciudat, de obicei petrecerile şi chestiile de genul acesta se organizau în frăţii, nu în cămine. Oftă în sinea ei. Urma să fie o noapte lungă. Mai lungă decât cea înainte de a se întoarce la Seattle. Holly îşi scutură capul, nu mai voia să-şi amintească nimic din perioada aceea.

Holly se trezi din starea de visare când ajunse la etajul cinci şi o luă pe culoarul verde. Era plin de fumători, Holly se strâmbă la vederea lor, dar nu comentă nimic. Poate ar fi mai bine să aleagă a doua alternativă şi să rămână să stea alături de bunica ei. Holly avea o spaimă de drogaţi, mai ales drogaţii petrecăreţi. Holly se opri pentru un moment şi flutură mâna în aer prin fum, apoi îşi făcu loc printre ceilalţi tineri. Scoase o tuse seacă şi se strecură printre ceilalţi, împiedicându-se apăsând pe o clanţă a unei uşi, de pe peretele stâng. Holly căzu şi uşa se deschise. Holly înjură în barbă, apoi se ridică repede şi se îndepărtă cu paşi în fugă prin holul îngust, deoarece fetele din acea cameră începuseră să ţipe. Holly nu ştia cum erau repartizaţi în mod normal studenţii pe camere de cămin, dar un lucru sigur ştia, că erau două aripi: cea a fetelor şi cea a băieţilor. Holly înjură, atunci ce căutau toţi aici? Ajunse în capătul holului şi apăsă pe clanţă. Închisă.

Probabil, Ivy dormea. Holly îşi scoase cheia din buzunarul puloverului albastru şi introduse cheia în broasca uşii. Răsuci de două, ori apoi intră înauntru. Holly se strâmbă. Înauntru duhnea a alcool, probabil Ivy se întorsese beată. Apăsă pe întrerupător şi becul se aprinse. Holly studie prin cameră. Ivy dormea dusă pe patul ei, folosind păturica ei pe post de cerşeaf, hainele din bagajul lui Holly pe post de pernă şi pătura ce o folosiseră înainte să plece la picnic pe post de plapumă.  Holly se strâmbă şi începu să meargă din ce în ce mai apăsat în cameră. Doar Ivy nu credea că o să-i folosească lucrurile pe post de lenjerie. Dacă lumina nu o trezea, zgomotul cu siguranţă. Holly se împiedică şi luă o trântă,  trăgând şi telefonul lui Ivy cu ea. Se auzi o bufnitură ca şi cum ar fi fost o bombă nucleară, cu siguranţă o auzise toată lumea.

Holly putea să observe de pe podea, cum Ivy a tresărit, apoi se ridică speriată din poziţia de culcat în fund, murmură somnoroasă ceva, apoi se întinse la loc. Holly gemu de durere şi-şi duse o mână la buza, apoi se ridică, scuturându-şi hainele de praf, cu mâna apăsată pe buză. Îi curgea sânge, tocmai îşi sparse buza. Tresări când se uită la Ivy, care o privea cu ochii mari. Holly se aşeză pe patul ei şi căută un pachet de şerveţele în geamantanul ei. Nimic. Ivy încă se uita la ea, Holly se încruntă şi se ridică apropiindu-se de uşă cu gândul de a merge la baie, dar răzgândindu-se amintindu-şi de aglomeraţia de pe hol.

-          Unde ai fost până acum, Holly? Se ridică Ivy în fund şi îşi roti privirea la fel cum Holly se plimba dintr-o parte într-alta a camerei.

-          La o plimbare.

Ivy pufni, apoi căscă, privind-o pe Holly cu amuzament.

-          M-am întors eu de la petrecere înaintea ta, acum spune-mi sincer, unde ai fost?

-          Eşti mahmură, Ivy, replică Holly sec.

Ivy se strâmbă, apoi clătină din cap. Holly scoase un oftat, nu  putea să-i spună adevărul. O făcuse pe Ivy să creadă că îl uitase pe el, chiar asta făcuse, spunând că îi este indiferent, dar numai gândindu-se la el îi veneau fluturi în stomac. Îl ura, îl ura pentru tot. Pentru ce este, pentru felul frumos în care arată, pentru zâmbetul acela perfect, şarmul său, aerul său misterios ce te atrăgea, pur şi simplu Holly îl ura. Iar faptul că se îndepărtase puţin de Ivy o făcea să-l urască mai mult decât până acum. Chiar nu putea să-i spună la Ivy toate acestea, chiar dacă îşi dorea. Pur şi simplu de fiecare dată când încerca nu ieşeau cuvintele, iar atunci când reuşea în sfârşit intervenea ceva şi ajungea să nu mai îi spună.

Ivy privi în gol, tresărind. Se uită la Holly. Atmosfera dintre cele două era seacă, chiar dacă se presupunea că cele două erau cele mai bune prietene.  Ivy era îngrijorată de asta, fiind îngrijorată mai mult pentru Holly. Holly dădu din umeri, apoi se scărpină la ceafă. Era plină linişte la cele două în cameră. Se strâmbă şi-şi mută privirea în partea cealaltă. Şi-o reîndreptă din nou spre Ivy. Se simţea ciudat, atmosfera dintre cele două era ciudată. De când plecaseră la New York, Holly se comportase ciudat, iar Ivy remarcase asta. Holly îşi pocni degetele şi scoase un căscat.

-          Cum a fost la petrecere?  Întrebă Holly încercând să creeze o conversaţie care să mai distrugă din atmosfera ce-i dădea o stare de sufocare.

-          Bine, am fost la o fraţie. Am cunoscut nişte băieţi foarte drăguţi, mâine le-am spus că o să vii şi tu cu mine.

Holly tuşi sec, nu putea să meargă acolo. Cu siguranţă acolo merse şi Carlos, iar ea nu putea să-l întâlnească pe Carlos. Nu putea să-l vadă, faptul că-l văzuse astăzi, îi dăduse întreaga lumea peste cap. Iar dacă Carlos era acolo, trebuia să fie şi el pe undeva pe lângă Carlos. Holly era terifiată, numai la gândul că l-ar putea întâlni. Ce-ar trebui să-i spună? Că-l urăşte atât de tare? Oare Ivy se referise şi la el? Oare el chiar era acolo? Holly nu putea să meargă. Scutura din cap, nu, nu putea să meargă.

-          Nu vin, scuze, nu pot să vin.

-          De ce? Ce ai mai important de făcut? Ai să vizionezi din nou Eye Candy sau să te plimbi pe unde naiba ştie? Distrează-te şi tu Holly, haide eşti în sfârşit liberă, ai scăpat de părinţi, eşti la facultate. Haide, nu, nu accept un refuz! Deci, ne-am înţeles, mâine mă însoţeşti!

-          Dar nu vreau, se smiorcăi Holly.

-          Nu accept refuz.

Holly oftă. Ştia că nu putea să o refuze. Ivy zâmbi cu colţurile gurii, apoi îşi duse mâinile în sân sub semn de victorie. Holly era speriată. Dacă îl întâlnea? Ce avea să facă? Oftă. De ce-şi preocupa atât de mult gândurile cu asta? Nici măcar nu-l mai suporta, prezenţa lui nu o mai afecta, de ce să-şi facă griji? Se întinse în pat, nu înainte să stingă lumina. Nu urma să se mai gândească la Aiden. Lui nici măcar nu-i păsa de ea, la fel cum nici ei de el. Holly închise ochii, nici măcar nu mai intenţiona să-şi schimbe hainele în haine de pijama, închise ochii. Un zgomot începu să se audă din ce în ce mai tare. Încercau să se culce amândouă. Zgomotul încă se auzea. Ivy o atinse încetişor cu mâna, Holly îşi întoarse capul din partea dreaptă spre ea. Ea avea patul de la geam.

-          Ivy, ai auzit şi tu? Întrebă Holly.

-          Da, şopti Ivy speriată. Hai să aprindem lumina, te rog.

Holly încuviinţă. Acum îi se părea că ceva se mişcă pe corpul ei. Se uită prin întuneric. Nu reuşea să deşluşească nici măcar o formă. Se uită către Ivy, care aprindea lumina. Apăsă cu putere pe întrerupător. Holly îşi duse o mână la ochi, imediat văzând-o pe Ivy cum se holbează la ea. Holly îi aruncă o încruntătură.

-          Ce? De ce te uiţi la mine aşa?

-          Holly, murmură Ivy speriată. Nu te mişca.

Luă umbrela care apăruse de nicăieri pe cuier şi venea tiptil, uitându-se spre piciorul lui Holly. Holly se uită într-acolo şi simţi că moare de spaimă. Erau...erau...şoareci. Ţipă din toţi rănunchii. O, Doamne! Avea un şoarece pe ea. O, Doamne!