Sărută-mă din când în când

7.O ligă a studenţilor ✓

Holly deschise ochii larg. Tyler o săruta. Tyler cel care o enerva la culme o săruta. Se smuci din strânsoarea braţelor sale, obrajii fiindu-i roşii. Era cum se spune în popor foc şi pară. Arăta de parcă era gata să ucidă pe cineva. Se şterse pe buze, apoi îi aruncă o căutătură urâtă lui Tyler. Acesta rânjea cu gura până la urechi.

- Cum îndrăzneşti? Cine te crezi? Eşti un idiot!

Holly luă o băutură de pe masă şi i-o aruncă drept în faţă. Începea să devină ca un fel de obicei pentru ea, era a doua oară. Tyler clipi des, apoi se şterse pe faţă ducând mâna uşor peste ea. Privirea îi era neagră, anuntând că avea să tune şi fulgere. Toată lumea din timpul petrecerii îşi îndreptase atenţia asupra lor. Nimeni nu mai scotea un sunet.

- Asta nu o să rămână aşa.

- Să ştii că faptul că toată lumea te idolatrizează nu te face cineva sau mai presus faţa de ceilalţi!

Tyler o prinse de mână, dar Holly se desprinse din strânsoarea lui. Acesta o prinse din nou de mână, de data aceasta îl plesni. Se auziseră urale în sală, într-o fracţiune de moment văzu o pereche de chei  în buzunarul lui Tyler, aşa că le trase de acolo, plecând. Ieşi din cameră căutând-o disperată pe Ivy, dăduse de naiba. Probabil că nu trebuise să facă aceste lucruri, dar nu se putu abţine. Dacă anul ei şi al lui Ivy avea să fie un calvar, atunci vina avea să fie a ei.

Ieşi afară luând o gură de aer, toţi cei care erau afară şuşotind de zori. Se pare că incidentul ce se întâmplase deja se aflase, asta însemnând că Tyler era şi mai nervos. O văzu pe Ivy stând la poveşti cu o fată. Ivy nu ştia ce se întâmplă când aceasta ajunse în dreptul ei având o privire atât de speriată. Nu o mai ascultă ce vorbea fata aceea decât pe ea. Holly respira greu, gâfâind.

- Ivy, cred că am făcut o prostie.

Pentru următoarele zece secunde Ivy doar se holbă la ea, apoi când realiză ce spusese duse o mână la cap. Asta le mai lipsea. Nici măcar nu îndrăznea să întrebe la ce se rezuma, având al şaselea simţ femeile mereu au o presimţire de ce se întâmplă. Aşa şi Ivy acum bănuia la cine se referă.

- Am cam aruncat cu un pahar cu băutură în Tyler şi cred că l-am cam plesnit. Dar partea bună este că am recuperat cheile.

Holly le aruncă spre Ivy care atunci când le primi le ridică în sus, strâmbând din nas.

- Holly, astea nu sunt cheile noastre. 

- Cum să nu fie cheile noastre?

- Simplu. Nu sunt cheile noastre.

Atunci Holly îşi duse o mână la cap. Totul devenea mai complicat. Mergea dintr-o încurcătură într-alta. Strânse din pumni, nu putea să se întoarcă înapoi înăuntru. Mai stătură 10 minute, apoi părăsiseră locul acela. Trebuiau să plece cât mai repede. Căminul în care stăteau ele în acel moment era cât de cât tăcut. Probabil marea majoritate a studenţilor şi a noilor studenţi erau la acea petrecere. Se duse şi făcu rost de o cheie de la administrator, apoi pătrunseră în cameră.

Când ajunse în cameră Holly se trânti în pat, fiind de-a dreptul obosită. Ivy imită gestul, amândouă stând şi uitându-se la tavan. Era întuneric în cameră, dar nu cât să nu vadă, doar că becul nu era aprins. Amândouă stăteau şi priveau tavanul, fară să spună vreun cuvânt. Era ironic având în vedere că unele cupluri stau şi privesc stelele în timp ce îşi fac declaraţii de dragoste, iar ele doar la un tavan. Bine, ele nu erau un cuplu, dar acest lucru nu mai conta. Ivy oftă, apoi râse ironic.

- Început de an  mai prost nu s-ar fi putut să avem, pufni Ivy.

Holly nu mai spuse nimic doar tăcu. Nu mai dură mult şi ambele se puseseră să doarmă. Următoarea zi veni la fel de repede cum cealaltă trecu. Cele două fete se treziseră la ora zece, fiind într-o disperare foarte mare. La ora 11 avea să înceapă Adunarea Ligii Studenţilor, fuseseră puse afişuri de-a dreptul întregului campus, era imposibil să nu fi observat? Cum au putut cele două să uite? Se ridicaseră în cel mai rapid timp din pat, schimbându-şi hainele, pregătindu-se pe fugă. În mai puţin de 10 minute ambele părăsiseră camera şi erau în căutarea locului Adunării Studenţilor.