From business to love (PAUZA)

Capitolul 11

A/N: Vreau sa incep acest capitol cu minunatele scuze, pe care le tot cititi de o vreme. Chiar imi pare rau ca nu am postat, si stiu ca scuzele nu ajuta la nimic, dar eu ma simt mai bine pentru ca imi cer scuze :)) Continuand... as vrea sa dedic acest capitol lui TinasheEm pentru minunatele ei cuvinte si laude adresate mie. Chiar iti multumesc, scumpo. Ma bucur atat de mult cand oamnei ca tine imi complimenteaza cartea si asa zisul talent. Multumesc mult :*.
---

"Kath POV"

O analizam pe Barbie cu mare atentie si mai dezgustata decat sunt nu as putea sa fiu. Am simtit cum mana lui Blake o paraseste pe a mea, iar in acel moment tot corpul parca mi-a inghetat. Si-a pus mainile pe talia ei, dar in loc sa o imbratiseze a dat-o la o parte.

- Dar, iubitule... a inceput ea sa se planga cu o voce care nu imi facea prea bine la urechi. A inceput sa se agite pe acolo dand din maini si din picioare ca un copil mic, iar fusta neagra din piele, pe care o poarta parca devine din ce in ce mai mica. Acelasi lucru pot spune si despre bluza alba mult prea decoltata si stramta.

-Opreste-te! vocea lui Blake rasunand in toata cladirea. Mai intai spune-mi cine esti, iar dupa poate imi aduc aminte daca am avut vreodata vreo treaba cu tine. In tot acest timp, am ajuns sa fiu lipita de Blake, mana sa tinandu-ma strans de talie.

-Ma cheama Lupita si... dar nu a mai putut continua, deoarece am inceput sa rad atat de tare incat Blake a fost nevoit sa ma tina cu ambele maini ca sa nu pic din picioare. Ce mama intreaga la minte si-ar boteza fata Lupita. Serios acuma. Am incercat sa ma opresc ca sa nu o fac sa se simta mai prost decat o face, insa este cam greu.

-Continua, i-a spus Blake pe un ton amuzat. M-am uitat la el si am vazut ca de abia se mai putea abtine, la fel ca mine.

-Cum ziceam, ma cheama Lupita si am petrecut o noapte minunata in Los Angeles si... dar a fost din nou intrerupta de cineva care a inceput sa rad. Nu eu am fost, jur! Blake radea atat de tare incat personalul de pe hol s-a oprit din treburile pe care le faceau si priveau amuzati spre noi.

- Asa... si ce daca am petrecut o noapte. A fost o noapte si atat. Nimic mai mult. Banuiesc ca stii asta, avand in vedere ca te-am "pescuit" dintr-un club. Asa ca as vrea sa pleci naiba de aici si sa numai faci atat scandal. Nu s-a intamplat absolut nimic intre noi care sa ma faca sa repet ceea ce am facut o data, i-a spus Blake. Nu imi pot da seama ce fel de ton a folosit... in ochii sai puteai vedea ca este amuzat de situatie, insa tonul sa era impasibil.

- Cu ce este taratura asta mai speciala a mine?! a spus ea, insa pe la sfarsitul propozitiei tonalitatea ei era atat de inalta ca se mai auzea doar un chitait.

-Pe cine faci tu taratura, cu... dar am fost si eu oprita de Blake insa din cauza rasului, ci din cauza unui sarut mic si dragalas. Cred ca rosesc... din nou.

- Ea este iubita mea pe cand tu ai fost doar o aventura. Asa ca restu. Acum daca am clarificat situatia, ti-as sugera sa parasesti cladirea pana nu chem paza. Multumesc pentru intelegere, cu aceste ultime cuvinte Blake si-a impletit mana cu a mea si m-a tras spre lift.

Iubita mea. Cuvintele astea doua imi rasuna neincetat in cap. Iubita lui. De cand? Nu tin minte sa ma fii intrebat ceva.
Mi-am tras discret mana din a sa, cu pretextul de a cauta ceva in geanta. M-am facut ca imi caut ceva in ea pana am ajuns la ultimul etaj al cladirii.
Am iesit prima si am intrat in birou, unde mi-am lasat geanta pe scaun. M-am intors cu fata spre usa si m-am indreptat spre ea cu intentia de a merge in biroul Jessicai.

-Unde crezi ca mergi? imi taie Blake calea. Si-a pus mainile pe spatele meu si m-am tras la pieptul lui. Mi-a dat un mic sarut in crestetul capului si si-a proptit barbia de el.
Nu i-am raspuns si am incercat sa ies din imbratisare.

-Hei, ce ai patit? Sa stii ca nu e nimic intre mine si Lupita, a incercat el sa imi explice in timp ce bratele sale ma strangeau mai tare.

- Nu este vorba de Lupita

-Dar... am facut eu ceva gresit? Am mers prea departe. Spune ceva. Vreau ca relatia sa functioneze, asa ca trebuie sa vorbim unul cu altul sa spunem ce ne convine si ce nu.

- Ce relatie, Blake? Nici macar nu m-ai intrebat daca vreau sa fiu iubita ta. Poate vei spune ca in zilele de astazi nu se mai face asa, insa pentru mine este importanta aceasta. Nu este ca si cand m-ai cere de sotie. Poate esti tu barbat si ai un orgoliu mai mare decat tine, dar uneori trebuie sa calci pe el, dupa ce mi-am terminat micul discurs cu care l-am bagat in ceata m-am tras din imbratisare si am iesit pe usa biroului, indreptandu-ma spre cel al celei mai bune prietene.

***

- Ce dragut! Vreau si eu un iubit ca al tau, imi spune dupa ce i-am povestit cam tot ce s-a intamplat intre mine si el.

- Nu este iubitul meu! Ti-am mai spus cum sta "treaba" intre noi.

- Nu pot sa cred ca esti asa... rea. Adica s-a chinuit atat sa oraganizeze toata intalnirea aceea romantica, iti cumpara in fiecare zi trandafiri, te saruta in public, te i-a de mana, iar tie tot nu iti este de ajuns?! Esti asa nerecunoscatore.

Uau... nu am mai vazut-o asa nervoasa pe Jessica, uhm... niciodata. Cred ca are putina dreptate. Bine, putin mai multa. Daca ma gandesc mai bine, nu cred ca a avut vreodata o iubita. Ei bine, nu stiam de existenta pana in ziua aceea cand a venit la mine in birou. Dar din cate am vazut si am auzit cum vorbeste cu fostele sale aventuri nu cred ca ar fi avut o iubita. Trebuia sa fiu mai inetelegatoare.

- Du-te o data la el si spunei ca iti pare rau pentru ca ai spus, numai sta si te gandi atat, a aproape ca a urlat Jessica la mine. Cred ca incepe sa il placa pe Blake, cu toate ca la inceput vroia sa il stranga de gat.

Am iesit repede din birou pentru ca nu stiam de ce este in stare cand e nervoasa.
Am intrat sfioasa la mine in birou, si mare mi-a fost mirarea ca in loc de Blake am gasit un buchet mare de trandafiri rosii. Desigur ca intre trandafiri era si un biletel. Altfel nu se putea, am chicotit eu. Am mers vesela spre buchet si am apucat biletul alb cu scrisul negru si caligrafic a lui Blake.

"Imi pare rau pentru ca am plecat asa fara sa spun nimic. A intervenit ceva. Te astept la mine la ora 18. Ar fi bine sa ai rochie sau ceva elegant ;)

Imi pare rau,
Te sarut dulce, al tau B."
Serios?! Un o fata zambitoare care face cu ochiul. Cati ani are?! 10? Nerecunoscatoareee, a cantat o voce din capul. Off... asa este. La naiba cu tine, Kath!

***

Ceasul de pe birou imi arata ca este ora 17. Asa repede a trecut timpul. Am inchis laptop -ul, mi-am luat geanta si am zbughit-o pe usa. Cum nu am masina, am asteptat zece minute in fata cladirii pana a venit taxi-ul comndat. M-am urcat in el si i-am dat adresa, spunandu-i desigur sa se grabeasca. In zece minute am fost in fata casei. I-am aruncat pe scaunul din fata 20 de dolari si am iesit rapid din masina. Am deschis usa casei cu cea mai mare viteza posibila, mi-am aruncat geanta pe canapea si pantofii langa. Am facut un dus scurt si am intrat in dressing de unde am luat o rochita pana deasupra genunchilor, crem si din dantela la baza gatului si la decolteu. Mi-am luat niste balerini negrii in picioare si mi-am pus niste cercei cu perle in urechi.
Nu m-am machiat deloc, doar am dat un strat de ruj crem. Am luat o gentuta tot neagra unde mi-am pus telefonul si cheile. Am iesit din casa si m-am dus la vecinu'.
Am batut o data in usa si am asteptat. Poate e la baie. Bravo subconstientule, esti destept. Desteapta, sunt fata .
Am mai batut o data, dar fara raspuns. Mi-am luat inima in dinti si am intrat. Holul care facea legatura cu livingul era slab luminat. Aproape deloc. Am inchis usa in urma mea si am vrut sa ma indrept spre living, insa un mic tipat mi-a scapat, iar geanta mi-a picat pe jos. Mainile mi s-au dus automat la gura, care a ramas larg deschisa si mici s-au format la colturile ochilor.

----
Ahhh ce dulce e razbunarea TinasheEm :)) sa vezi si tu cum m-am simtit eu.
Ei bine cam asta a fost cu capitolul de astazi. Sper sa fie pe placul vostru, fetelor :*

Dedicatie cineva? Hai ca incep si eu cu dedicatiile :)) :**

-A.-