From business to love (PAUZA)

Capitolul 13

A/N: hellooo lume! Stiu ca nu am mai postat de un car de ani, doar ca este ca si cand imaginatia mea a luat si ea o mica vacanta. Am impresia ca o sa postez mult mai mult in timpul scolii decat in vacanta. Poate lucrez mai bine sub presiune... cine stie . Toata vacanta am scris vreo 600 de cuvinte . Da stiu, jalniiic. Dar acum am reveniiit . Sper ca mai exista cineva, care citește aceasta creatie a mea si chiar imi pare rau ca nu am postat .

Love ya si spor la citit
-----------------

"Kath POV "

Niste brate s-au strans mai tare in jurul meu, astfel incat ramaneam incet fara aer. Am incercat sa ma intorc cu fata spre posesorul bratelor, insa la orice miscare a corpului meu bratele se strangeau mai tare in jurul meu.

- Pleaca! Nu vreau sa te mai vad in fata ochilor mei.

Deodata bratele sale mi-ai dat drumul. M-am intors speriata cu fata spre el, in mintea facundu-se tot felul de scenarii. Am respirat oarecum usurata cand am vazut ca doarme si ca probabil are un vis. Am vrut sa imi pun capul inapoi pe perna, cand Blake a inceput din nou sa vorbeasca, mai bine spus sa tipe.

- Am spus sa pleci! Te urasc, catea ce esti.

M-am ridicat in genunchi langa el si am inceput sa il misc si sa ii strig numele.

- Haide Blake. Este doar un vis. Trezeste-te. Haide iubitule.

Dupa inca cateva minute in care nu am incetat din al striga si am incercat sa il ating, da am incercat, pentru ca atunci cand imi simtea mana pe mana sa mi-o dadea la o parte, s-a trezit si eu am respirat cu adevarat usurata.
S-a ridicat in sezut si s-a uitat derutat in jur. L-am atins inca o data pe mana si parca de abia atunci si-a dat seama ca sunt acolo.

- Ce? Ce s-a intamplat?

- Cred ca ai avut un cosmar. Spunei, defapt tipai catre cineva sa plece. M-am speriat atat de tare. Pentru moment am crezut ca mie imi spui sa plec.

Am vazut ca pe fata se asterneau mai multe sentimente deodata. Cum ar fi furie, iubire, tristete. L-am luat in brate fara sa il mai intreb ce a visat. Imi dau seama ca este ceva din trecut asa ca daca vrea sa imi spuna, imi va spune cand are deplina incredere in mine.

- Imi pare rau...

- De ce iti pare rau? Nu mi-ai facut nimic, iubitule.

- Imi pare rau ca te-am trezit. Si tu tocmai mi-ai spus " iubitule "?

- Doamne. Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru atata lucru. De aia sunt aici, ca sa te ajut cand ai nevoie si ca sa fiu langa tine. Si voi fi langa tine atata timp cat ma vei vrea, i -am spus in timp ca il strangeam in brate mai tare. Desigur ca am evitat ultima intrebare. I-am zis iubitule, insa nu stiu de ce. Mi-a venit pur si simplu.

- Haide sa ne intoarcem la somn, spune in timp ce isi infasoara bratele in jurul meu, insa cu o mica incruntatura pe fata.

M-am facut comoda in bartele sale, insa se pare ca somnul nu va veni la mine asa cum a venit la Blake. Mai stau cateva minute pana cand sunt sigura ca a adormit si ma ridic din pat. Ma imbrac cu camasa sa aruncata pe jos si cobor pentru a pregati micul dejun.

Am dat drumul radio-ului si am inceput sa ma invart prin bucatarie pe ritmul muzicii. Am luat un bol, in care am pregatit aluatul de clatite si am pus tigaia pe foc. Intre timp am pregatit si cafeua mea cu mult zahar si a lui doar cu lapte si putina frisca. Am inceput sa pun aluatul in tigaie, iar in jumatate de ora am terminat micul dejun. Am pus doua farfurii pe masa si borcanul de nutella si gem intre ele. Cafelele le-am pus si pe ele pe masa, dupa care am fugit sa il trezesc pe Blake.
***