From business to love (PAUZA)

Capitolul 7

"Katherine POV"

Si a mai trecut o zi de la incident. Doua zile. Tot weekend-ul l-am petrecut in pat, pe canapea si apoi iarasi in pat. Azi este luni, o noua zi de munca, munca pe  are o fac cu mare placere.

M-am ridicat din pat si am intrat repede in baie pentru un dus. Dupa ce mi-am facut toaleta am mers spre dulap si am luat hainele pregatite de aseara. O fusta neagra cu putin deasupra genunchilor, o camasa albatru deschis pe care am bagat-o in fusta, vesnicul meu set de bijuteri, pe care l-am primit de la mama cu o saptamana inainte de accident. Acest set trebuia sa fie cadoul pentru ziua mea, insa cun ei nu ar fi ajuns mi l-au dat mai repede. Este un set de aur cu un lantisor, bratara si cercei in forma de fluturasi cu mici diamante. Dupa ce m-a imbracat si am mascat oboseala acumulata in saptamana precedenta, am luat geanta cea mare si crem, pantofii de aceesi culoare si am coborat. Mi-am luat cheile de la masina si ochelarii de soare si am mers incet spre usa.

Am pasit afara din casa calcand pe ceva moale. M-am uitat in jos si am vazut un buchet mare de trandfiri rosii. Astia cand au aparut aici? I-am luat cu grija de pe pres si i-am dus in casa punandu-i intr-o vaza. Cand am desfacut folia rosie din jurul lor a picat in biletel de aceeasi culoare cu trandafirii.

"Stiu ca ce am facut a fost josnic, de abia dupa ce ai plecat am realizat ca nu meritai asta. Nu vreau sa ma ierti decat daca asta simti cu adevarat, daca nu, spune-mi in fata adevarul , ca nu o sa primesc niciodata o a doua sansa.
      Cel care tanjeste dupa iertarea ta."

Huh... El crede ca printr-un buchet de trandafiri si un biletel imi poate castiga iertarea si increderea?! Nu nu domnule Ross, o sa ai mai mult de lucrat la recastigarea increderii mele. Am lasat buchetul si biletelul pe masa din living.

Am mers repede la masina, pentru ca deja am intarziat zece minute. Am urcat in masina si am mers cu viteza spre firma. Am parcat si m-am indreptat spre intrarea in cladire. La "receptie" ma astepta secretara mea Emliy cu  cana mea de cafea.

- Multumesc Emily, i-am spus eu secretarei.

- Nu ai pentru ce, a raspuns. Aa da... era sa uit. Domnul Ross te asteapta in birou impreuna cu secretara sa. Vrea sa vorbiti despre cladirea cumparata, mi-a spus ea uitandu-se pe tableta cu programul de astazi.

- Ai spus domnul Ross? am intrebat eu. Poate nu am auzit bine, poate ma lasa auzul.

- Da, domnul Ross. Asa mi-a spus. Poate am inteles eu gresit, s-a scuzat ea.

-Nu nu. E bine, dar... ai putea sa vi cu mine. Daca el este cu secretara sa fi si eu, nu? am intrebat-o eu sau mai mult am implorat-i sa vina. Nu prea as vrea sa fiu cu spalacita aia si cy el in birou, am adaugat in gand.

- Sigur, haide sa mergem.

Am pornit spre liftul care ma va duce in "sala de tortura". Da, exact. Sala de tortura. Asta e pura tortura sa fiu cu el in acelasi birou, si cu privirea aceea arzatoarea pe corpul meu si sa nu uitam, bonus, mai este si secretara aia care poarta haine parca intrate de zece ori la apa si care mai avea putin si se urca pe el. Am auzit sunetul acela enervant al liftului care ne-a anuntat ca am ajuns la etajul cu pricina. Am iesit din lift, iar in zece pasi am fost in fata usii. Am intrat fara sa ma bat, ca doar era biroul meu.

La ce altceva te puteai astepta de la cei doi. "Liana" era aproape urcata pe spatele lui, iar el statea bine mersi cu un pahar de alcool in mana si se uita pe peretele imens de sticla. Mi-am dres vocea incercand sa le distrag atentia, dar se pare ca nu prea a functionat. Dupa ce ca ar vrea sa il iert si stie ca sunt in cladire mai o lasa si pe "Liana" sa se urce pe el. Am tusit fals si doar atunci s-au intors spre mine.