From business to love (PAUZA)

Capitolul 8

"Katherine POV"

A doua zi dimineata m-a trezit foarte vesela. Prea vesela. M-am dat jos din pat si m-am imbracat cat de repede am putut in hainele pregatite de aseara. Astazi vreau sa fiu o persoana punctuala. Rochita bej sta perfect pe mine impreuna cu o pereche de cizme maro, din piele pana la genunchi si o geanta mare tot din piele si aceeasi culoare ca si cizmele. Am coborat in bucatarie luandu-mi cafeaua si mergand spre intrare. Am lua cheile masinii din suport si am mers repede spre masina. Chiar vreau sa ajung azi mai repede. Am ajuns la firma in zece minute si am intrat ca un uragan pe usile firmei.

Trebuie sa ajung in birou, sa semnez niste acte, sa vorbesc cu Jess de spre sponsorul pentru prezentarea de moda, sa imi finalizez colectie de toamna-iarna, poate sa imi redecorez biroul. Biroul....Blake. Ahh... trebuie sa stau cu el pana la ora cinci dupa amiaza, in aceeasi camera cu el si "liana". In timp ce imi faceam programul zilei de astazi am ajuns in fata liftului si asteptam sa coboare. Am intrat in lift si am inceput sa dau stresata din picior. De ce sunt stresata? O fi din cauza melodiei specifice lifturilor? Sau ca o sa stau o zi intreaga cu Blake? Timp de o luna? Sau cine stie... poate mai mult. Am ajuns la etajul meu si am mers spre birou. Am intrat in el si am trantit usa in urma mea facandu-ma sa tresar si pe cineva sa mormaie. Sa mormaie?! Cineva e la mine in birou! Doamme Katherine.. te credeam mai desteapta de atat. Logic ca este o persoana in birou. Doar nu ai vreun animal, m-a mustrat subconstientul meu. M-am intors in partea dreapta unde aveam o canapea pe care trona dragul de Blake. Oare ce cauta aici? Adica da... am acceptat sa stea cu mine, dar deja e prea mult. M-am dus spre el si m-am pus langa canapea. Poate imi simte prezenta. Era imbracat in... trenning?! Avea o pereche de pantaloni de trenning gri si un tricou negru care ii scotea muschii in evidenta. Parul sau saten era in toate directile si barba era putin crescuta, insa il facea mai matur decat este si mai sexy. Oare cum arata fara tricou? Oare linia aceea V este asa de proeminenta cum am vazut in reviste? Da... este ciudat ca la cei 26 de ani ai mei sa nu fi vazut prea multi baieti fara tricou. La ce ma gandesc?!

- Stii ca nu e frumos sa te holbezi? o voce ragusita si parca obosita m-a scos din transa. Mi-am indreptat privea spre el si am ramas cu gura cascata... la propriu. Arata asa de obosit. Avea ochii rosii de la oboseala si niste pungi negre sub ochi. Ochii sai caprui si-au pierdut din sclipire aceea fiind inlocuita de pura oboseala.

- Eu... nu ma holbam. Vroiam sa te trezesc pentru ca am vazut ca te-ai facut destul de comod in biroul meu, am incercat sa ii explic.

- Incerci sa ma trezesti de 10 minute, nu? a chicotit el.

O Doamne... ce sunet a putut sa scoata. Mi se pare asa neobisnuit ca baietii sa faca asta. E asa dragut. As putea sta toata ziua si sa il ascult. Stai asa?! Ce spun aici?! Il urasc. M-a trat ca pe ultima tarfa... sau poate asa trateaza toate fetele.

- Deci... te-ai facut comod? l-am intrebat eu ironica.

Nu mi- a raspuns, doar s-a uitat in jos. Am vazut tristete in ochii sai, tristete si regret. El chiar regreta? Lui chiar ii pasa de mine? Chiar ii pasa ca m-a ranit?
Pe unde o fi fost toata noaptea? Arata atat de neglijent. Dar pana la urma ce imi pasa mie de el? Nu ar trebui sa imi pese de el, el m-a facut sa sufar, nu eu pe el. M-am intors cu spatele la Blake si am pornit incet spre birou. Mi-am asezat geanta pe birou si mi-am deschis laptopul vrand sa imi verific programul de astazi, insa vocea lui m-a facut sa imi ridic capul de la ecran.

- De ce nu ai venit aseara? Te-am asteptat pana noaptea tarziu. Credeam ca poate voi mai primi o sansa, credeam ca pot fi iertat, a spus mai mult soptit.

Ce sa ii raspund? De ce nu m-am dus? Nici eu nu stiu. Daca stau acuma sa ma gandesc mai bine inima mea spune sa il iertat insa creierul spune nu. Aseara am ascultat creierul si nu inima.

- Nu stiu... am spus eu in timp ce ma uitam in jos. M-am ridicat de la biroul si m-am intors cu spatele spre el. Asta explica tinuta lui de astazi. El m-a asteptat. A stat in parcul ala nenorocit cine stie cate ore asteptandu-ma. Stateam si ma uitam prin peretele de sticla cand am simtit doua maini incolacindu-se in jurul meu. I-am simtit respiratia pe gatul meu si mici sarutari pe linia pulsului. Am inchis ochii si am oftat incet sperand sa nu ma auda.

- De ce nu ai venit? a intreba el din nou inainte sa ma intoarca cu fata spre el si sa isi lipeasca buzele de ale mele. Instant ochii mei s-au deschis si ma uitam crucis spre el. Blake Ross ma saruta? Defapt nu se numeste sarut pentru ca doar isi tine buzele lipite de ale mele. De ce nu le misca?! Stai putin... ce am zis? De parca mi-ar fi auzit gandurile a inceput sa isi miste incet buzele parca fiindu-i frica. Mainile sale erau pe obrajii mei iar ale mele pe pietul sau musculos. Chiar ca are muschi... se simt asa de bine. Mi-am mutat mainiel in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine. Ochii mei s-au inchis la fel de repede pe cat s-au deschis, iar gura mea se presa tot mai tare de a sa. In momentul in care limba sa a inceput
sa o maseze pe a mea, mii de fluturi au inceput sa zboare  in burta mea, Picioarele mi s-au inmuiat, iar corpul meu a devenit parca s-a topit sub atingerile sale. Am fost scoasa din transa cand Blake mi-a muscat buza de jos inainte sa rupa sarutul. Apoi realitatea m-a lovit. Asta explica de ce am plans atata cand am aflat ca am fost folosita de el, de asta am simtit ca ma topesc cand m-a sarutat. Am sentimente pentru Blake Ross. Am incercat sa ascund asta undeva in adancul inimii, vroiam sa uit de acel mic sentiment, insa se pare ca, cu toate aceste "evenimente" din ultimele saptamani sentimentele s-au aprofundat.

M-am despartit de el, insa mainile sale s-au strans si mai tare in jurul meu, lipindu-ma de pieptul sau tare.

- Nici nu stii de cat timp vroiam sa fac asta. Vroiam sa iti simti buzele catifelate lipite de ale mele, vroiam sa iti simt bratele micute in jurul gatului meu, vroiam sa simt caldura corpului tau mic si fragil, spune el atat de incet incat a trebuit sa ma ridic pe vrafuri ca sa il aud mai bine.

- Ei bine, nu pot sa spun ca nu le-ai simtit. Adica in acea seara m-ai simtit, m-ai simtit intru-totul.  Imediat ce am terminat de spus propozitia Blake si-a lasat capul in jos regretul fiind din nou prezent in ochii sai, mai puternic decat inainte, iar eu mi-am dat seama de gafa pe care am facut-o.

- Eu... nu... nu trebuia sa aduc asta in discutie. Imi pare rau

- Ce?! De ce ti-ai cere TU scuze? Este vin mea. Eu m-am comportat ca un nesimtit, a spus el. Si imi pare sincer foarte rau. S-a desprins din imbratisare si a inaintat spre usa.

- De ce nu ai venit? a mai intrebat o data in timp ce s-a intors cu fata spre mine si se uita in ochii mei. Are niste ochi asa frumosi. Sunt calzi, dar reci in acelasi timp.

- Eu... chiar nu stiu. Asa am simtit. Am simtit sa nu vin. Asa mi-a dictat subconstientul.

- Daca asa ti-a dictat subconstientul, cum iti dicteaza inima?

Siii... cu asta te-a inchis. Acuma ce o sa ii spui? Pai stii... inima mi-ar fi zis sa sar in bratele tale de prima data.

- Inima mi-ar fi spus sa vin, si sa iti dau o a doua sansa. Iar acuma regret enorm ca nu am ascultat-o, am raspuns intr-un final. Oricum nu avea rost sa mint. Va afla ca sunt indragostita de el.

A venit din nou spre mine si m-a tras intr-o imbratisare care m-a lasat fara suflu.

- Deci mai am inca o sansa?

- Da... mai ai inca o sansa. I-am raspuns eu cu zambetul pe buze.

Dupa ce i-am confirmat un zambet larg nu a intarziat sa apara pe fata sa, iar ochii sai albastrii au capatat din nou acea sclipire specifca lui Blake.

------------------------
A/N:
Craciun fericit :* 
Doamne... este un miracol ca am reusit sa postez. :)) Sper ca mai citeste cineva cartea aceasta... si imi pare sincer, foarte rau ca nu am apucat sa postez mai devreme.
-A.-