From business to love (PAUZA)

Capitolul 14

"Kath POV"

Ce ar trebui spus atunci când îți dai seama ca prietenul tău cel mai bun te place? Te place mai mult decât pe o prietenă... Eu sigur nu știu ce să zic. Arunc o privere rapidă spre Blake și îl văd mai încruntat ca niciodată. Cred ca și el și-a dat seama iubirea interzisă a lui Jay.

- Deci... ce faci aici?

Am observat cum a trasărit la auzul cuvintelor mele spuse pe un ton nu prea frumos, iar urma aceea de gelozie și iubire din ochii săi a dispărut lăsând loc unei priviri goale și reci.

- Am venit sa văd ce face buna mea prietenă... Dacă mai trăiește, a spus el chicotind, insa fără vreo urma de umor, dar se pare ca are altcineva grijă de ea acum, a continuat pe un ton rece privirea sa aruncând fulgere în spre Blake.

- Da... păi cum am spus mai devreme. Am avut treabă. Ce zici dacă am ieși la o cafea? îl întreb eu, încercând sa mai diminueze din tensiunea care ne înconjoară.

- Lasă, nu te mai deranja. Vorbim în altă zi... când numai ești atât de ocupată, a spus Jay după care s-a intors pe călcâie si a ieșit rapid pe ușa.

M-am aruncat pe scaunul de la birou, punându-mi mâinile pe față și oftând.
L-am simțit pe Blake cum mă ridică de pe scaun, punandu-se în locul meu si trăgându-ma la el în poală. Și-a încolăcit brațele in jurul meu si m-a strâns la pieptul său.

- De ce esti supărata, iubito? m-a intrebat cu o voce tandră și sărutându-mi părul.

- Nu știu... doar ca nu imi place sa il văd așa trist. Mai ales... mai ales ca ma iubește, am zis eu cu voce mică. Îmi este așa de greu să spun cuvintele alea. Parcă nu se potrivesc.

- Te... iubeste?! Dar... cum. Adică... , a inceput Blake sa se bâlbâie. Serios?! Se bâlbâie? Ce bărbat mai e și ăsta?! Logic că a trebuit minunatul meu subconștient să comenteze.

- Da... adică așa cred. Mai ales ca părea gelos când a intrat și m-a vazut cu tine. Este prietenul meu cel mai bun nu pot să îl pierd, înțelegi?

Nu a mai spus nimic ci doar m-a strâns mai tare in brațe depunând în sărut cast pe buzele mele.
Am stat așa îmbrățișați câteva minute bune, dar au fost cele mai bune minute din viața mea.

- Haide să ne continuăm treaba ca să putem merge acasă, am spus eu ridicându-mă fără tragere de inima din brațele sale. S-a ridicat și el de pe scaun dându-mi alt sărut scurt pe buze, după care s-a instalat la biroul său continuându-şi treaba.

***
După aproximativ două ore jumătate am închis amândoi laptop-urile deodată și am pornit ținându-ne de mână spre lift.

- Mergem la mine sau la tine?, mă întreabă Blake după ce intrăm în lift și mă ia în brațe.

- Hai la mine ca să mă schimb de hainele astea incomode și după mergem la tine. Poate vedem un film, comandăm o pizza... ce zici?, spune eu în timp ce așteaptăm să ajungă liftul la parter.

- Sună minunat, iubito, răspunde el, după care îmi dă un mic sărut pe buze.

Sunetul tipic lifturilor ne strică mica bulă de fericire în care am intrat. Am ieșit tot ținându-ne de mâne, primind câteva priviri nu prea frumoase din partea câtorva femei care se afla pe hol. Ce pot să zic? Am un iubit periculos de frumos.

Mergem în parcare, iar Blake îmi deschide ușa mașinii. Mă ajută să mă urc după care îmi dă un mic sărut și închide ușa. Doamne, ce am făcut sa merit o persoană atât de minunată?

Pornește motorul mașinii, iar amândoi ne cufundăm într-o liniște comfortabilă. Pe la jumătatea drumului îmi ia mana în a sa și depune un mic sărut pe ea, după care o așează la el în poală. Îmi întorc capul înspre geam pentru ca Blake să nu vadă roșeața care mi-a cuprins obrajii.
Doamne cât de drăguț poate sa fie uneori! Zâmbesc ușor și mă uit la peisajul de afară.