From business to love (PAUZA)

Capitolul 5

"Katherine POV"

Razele soarelui intrau lenese pe geam. Am incercat sa ma intind, dar ceva sau mai bine zis cineva ma tinea "captiva". M-am intors inspre posesorul bratelor si am ramas muta de uimire cand am vazut ca este Blake. Ce cauta Blake la mine in pat? Sau mai bine zis ce caut eu la Blake in pat?

Deodata o durere groaznica de cap m-a lovit si o data cu ea si realitatea. Toate amintirile de seara trecuta imi revin vag in minte. Cina, vinul, dansul, Blake incepand sa ma sarute si totul negru dupa aceea. Mi-am facut curaj si m-am uitat sub patura cu care eram acoperiti si aproape am sarit din pat cand am vazut ca suntem dezbracati. Nu se poate sa fi facut ceea ce cred eu.

Se pare ca miscarea mea brusca la trezit si pe Blake.

- Buna dimineata Kath, zice el cu o vocea groasa si somnoroasa.

- Nu ma lua tu pe mine cu "buna dimineta Kath". Ce se presupune ca am facut noi aseara? intreb in timp ce imi masez tamplele. Doamne ce ma doare capul. Cat am putut sa beau atata aseara?

- Oh... aseara a fost cea mai minunata seara din viata mea. Ai fost minunata, iubito.

Ce a zis?! Ce Dumnezeu am facut? Deci de asta sunt eu goala. Logic Einstein. Doar nu crezi ca ai dormit asa pentru ca nu ai pijamale, ma cearta subconstientul meu. Wow... inseamna ca am baut ceva. Numai imi aduc aminte nimic. Si deoadata parca lumea mi-a picat in cap. El s-a folosit de mine. Si am jurat ca nu o sa mai las nici un barbat sa mai profite de mine si uite ca mi-am incalcat juramantul.

- Cum ai putut sa faci asta? am zis cu voce stinsa si cu siroaie de lacrimi curgand pe fata mea. Cum ai putut sa profiti de mine cand eram beata? Atat de josnic.

- Pai, imi pare rau, dar eu sunt Blake Ross si acuma a venit randul tau, zice el nonsalant, dar cu o mica urma de regret care a disparut la fel de repede cum a si aparut.

- Poftim?! Tu tocmai mai folosit si atat poti sa spui?! spun eu nervoasa. Esti un nesimitit, zic eu si mai nervoasa si ii trag o palma de toata frumusetea.

Imi iau repede rochia pe mine si fug din casa lui. Si uite cum plec inca o data plangand din casa lui. Am intrat repede in casa ca nu cumva sa ma vada vreun vecin si m-am trantit pe canapea plangand. Cum a putut sa faca asta? Il credeam altfel.

Adica am auzit ca se foloseste de fete, dar am crezut ca nu este adevarat. Chiar am crezut ca... Ah nu mai are rost sa ma gandesc la el. Mda de parca o sa reusesc.

Cel mai bun remediu cand esti intr-o stare ca a mea este prietena ta cea mai buna. Asa ca intr-o secunda am pus mana pe telefon si am chemat-o pe Jessica la mine. Ea tot timpul stie ca sa zica ca sa ma faca sa nu ma mai simt ca ultimul om de pe pamanat.

- Am ajuuuns, tipa Jessica. A venit in fuga spre mine si s-a trantit pe canapea cu patru cutii de inghetata intre noi. Ma corectez: cel mai bun remediu este prietena cea mai buna si inghetata. Ea nu poate sa lipseasca. Tin minte cum venea la mine cand eram in liceu si eu sufeream dupa vreo despartire.

- Hei... spun eu cu o voce stinsa.

- Ce este cu fata asta?

- Pai... si am inceput sa ii povestesc tot. De la invitatie pana cand am fugit de la el. Si dupa te-am sunat pe tine, am terminat eu in timp ce cateva lacrimi se scurgeau pe fata mea.

Ma uitam la Jess care statea si se uita in gol.

- Jessica! spun eu destul de tare incat sa o fac sa revina la realitate.

- Ce nesimporc! tipa ea revoltata.

- Nesim- ce?

- Nesimporc. Este un cuvant format de la nesimtit si porc, spune ea ca si cand asta ar fi normal.

- Doamne Jessica, numai suntem clasa a cincea, spun razand.

- Nu numai suntem, dar macar am reusit sa te fac sa razi.

- Da, ai dreptate, zic eu luand inca o lingurita de inghetata. Oare cand am desfacut-o?

-Katherine... te superi daca plec? Mi-am adus aminte ca am ceva de rezolvat acasa, zice ea putin nelinistita.

- Nu, sigur, poti sa te duci, ii zic eu repede.

- Daca este ceva suna-ma. Orice. Ok?

- Bine, mami, spun eu cu o voce de copil.

Ma imbratiseaza si o ia la fuga spre usa. Oare ce are de facut?

Dupa plecarea Jessicai am stat si m-am gandit la tot ce s-a intamplat in minunata mea viata. Mi-am adus aminte de copilarie. De momentele frumoase petrecute cu parintii mei-cand eram mica- dupa aceea cand am devenit tot mai trista. Parintii mei erau mai tot timpul plecati, prieteni nu prea aveam, in afara de Jessica si Jay. Mi-am adus aminte de ziua in care l-am cunoscut pe Ryan. Eram intr-o cafenea si ca in toate filmele de dragoste am dat peste el si mi-am varsat cafeaua pe camasa lui.

*Flashback*

Am platit cafeaua si m-am indreptat spre iesire atenta sa nu o vars, dar tipic mie a trebuit sa ma lovesc de cineva si ii fac un model pe camasa. Bravo Kath, imi zice subconstientul meu.

- Scuze, scuze... nu am vrut, spun eu repede. Imi ridic privirea si vad cei mai frumosi ochi posibil.

- Nu este nimic, oricum nu imi placea camasa, spune el cu o voce groasa si sexy.

Cred ca m-am indragostit, imi zic eu.

*End of Flashback*

Cand m-am uitat in ochii lui si a fost dragoste la prima vedere. Dar doar din partea mea. La el cred ca fost atractie fizica si atractie pentru bani. Of... iara ma gandesc la el. Mi-am jurat in ziua in care l-am prins inselandu-ma ca nu ma voi mai gandi la trecut. Trebuie sa traiesc fiecare clipa din prezent si viitor. Acuma, ca ma gandesc mai bine ar trebui sa las pe cineva sa intre in inima mea. De doi ani am respins orice cerere de la vreun barbat. Imi este frica sa nu fiu din nou folosita si inselata. Dar se pare ca tocmai am fost folosita si chiar nu pot sa cred cum un om ca si Blake ar putea sa foloseasca o femeie intr-un mod atat de josnic.

Inca stau pe canapea cu cutiile de inghetata goale si bocesc. Gata! Numai plang de acuma incolo pentru cineva care nu merita. M-am ridicat de pe canapea si m-am dus in bucatarie sa arunc cutiile de inghetata, m-am spalat pe fata la chiuveta- ca orice om anormal- si am mers la mine in camera. Pana acuma nu am observat ca din camera mea am "priveliste" catre camera lui Blake. M-am schimbat in pijamalele mele pufoase si cand am trecut prin fata geamului si am vazut silueta lui Blake si a unei fete. Si din nou am inceput sa plang. Ah... in momentul asta ma urasc. De ce trebuie sa fiu asa sensibila? Am mai stat doua minute in fata geamului si m-am aruncat- la propriu- in pat. Am incercat sa o sun pe Jessica de vreo trei ori, dar tot imi inchidea. El chiar m-a folosit. Si eu care credeam ca nu a fost adevarat. Te urasc Blake Ross.

Am deschis televizorul din camera doar asa ca sa fie si plangeam in continuare. Cred ca o sa imi fac un obicei din a plange pana a adormi.