FĂRĂ SCĂPARE

Opt

Nu se gandise prea mult la consecințe din momentul în care văzuse făptura care ii bantuise gândurile de doua luni. Prin ochiul lunetei văzuse prima data parul neobișnuit de blond. Atunci i s-a oprit inima prima data. Dar se gândise ca deja își făcea aranjamentele de nunta, pentru ca sezonul se terminase și asta era scopul, nu? Continua sa urmărească miniona prin luneta și când ii văzuse fata stiuse ca nu mai are scăpare. Ca urma sa o răpească pentru ca era atât de aproape de el și pe teritoriul lui, oceanul. Nu știa ce avea sa se întâmple după, știa doar ca trebuie sa o ia pe Corabia lui unde o știa în siguranță. La cate atacuri ale piratilor au avut loc in ultimul timp, era singurul loc unde putea fi în siguranță.
   Se uita acum la ea, cum sta în fata lui, împietrita, fără reacție la evenimentele din jur. Data trecuta când o întâlnise avusese reacții. Era convins de asta pentru ca le simțise. O simțise reacționând la atingerea lui.
  - Nu am de gând sa iti fac nici un rău. Dar tu ma poți asigura ca nu ai de gând sa îți faci rău? O întrebase fără sa obțină răspuns.
- O sa îți aduc un vas cu apa calda sa te speli și niște haine curate. Te rog sa nu părăsești aceasta încăpere pana ma întorc.
   Iar nici o reacție. Nu înțelegea ce se întâmplă, cum spaima poate paraliza un om chiar asa. Trebuia sa se asigure ca a fost înțeles, asa ca o cuprinse cu mâinile de bratele ei inerte. Dar în momentul în care o atinse, ea sari ca arsa, țipând scurt, îngrozită. Abia atunci îl privi în ochi. Și abia atunci el reuși sa vadă în ochii ei mari spaima, groaza, teroarea... Ca un iepure speriat.
  -Ssss, linisteste-te, Angel. Spuse el cu mâinile întinse către ea. Ar fi vrut sa poata face ceva sa ii șteargă teama din ochi, sa ii alunge groaza din suflet.
  -Nu se va întâmpla nimic, crede-ma, îți dau cuvântul meu ca ești în siguranță. Incerca el din nou. Dar ea își duce mâinile la urechi si închide strâns ochii și începe sa fie zguduita de un plâns isteric. Atunci el risca și se apropie încet de ea, o cuprinde cu bratele și ii sprijină capul de pieptul lui. Giselle încearcă sa se zbată, dar bratele lui de fier o țin cu ușurință la căldura pieptului sau. O mângâie încet pe șapte, ii șoptește ca totul va fi în regula, dar făptura asta mica nu încetează. Rafael înțelegea ca avea toate motivele sa se teama, tocmai a fost rapita de pirati, dar ea nu a fost bruscata, tratata cu violenta, din contra, a primit înțelegere și tandrețe.
Rafael chiar nu înțelegea ce se întâmplase cu ea. Ochii aceia mari erau plini de viata, cum își amintea el. Acuma erau lipsiți de orice alte urma de emoție în afara de teama. Știa ca simpla lui vedere cu cicatricea odioasa provoca teama multora, dar ea nu se temuse de el la prima vedere. Își amintea clar cum o sărutase blând, demn de o lady, iar ea i-a răspuns atunci, tot asa, stângaci, demn de o lady.
  Pentru a mia oara se întreba ce e cu obsesia asta pe care a dezvoltat-o pentru un par lung și blond și niște ochi albaștri adânci. A avut o mulțime de blonde cu ochi albaștri. Dar fata asta avea ceva deosebit, care ii bantuia visele și gândurile și nu o văzuse decât o singura data. Când o văzuse a doua oara prin luneta nu ii venea sa creadă. Dar si-a promis ca nu va mai trece nepăsător pe lângă ea. Nu o va mai lasa sa scape. Iar acum începea sa se liniștească în bratele lui. Îngrijorat de starea ei, Rafael o da puțin la o parte sa o poată privi. Ochii ei albaștri privesc ținta în ochi lui verzi, nu la cicatrice,cum fac mulți. O mie de întrări în acei ochi mari, toate rămase fără glas.
  -Vrei sa te speli puțin nu? Ea incuviinta din cap.
  -Și sa te schimbi, în ceva mai comod poate. Îți aduc cufărul. Toate lucrurile tale au fost aduse la bordul corăbiei mele. Îți vor fi aduse în scurt timp.
Ea doar îl privea. Oftând, Rafael continua:
  - Am nevoie ca tu sa ramai în aceasta cabina pana îți voi spune eu ca e ok sa ieși la aer. Știu ca vei avea nevoie de asta, dar te rog sa îmi dai un răgaz sa pot vorbi cu echipajul meu. Nu au mai văzut femeie de mai bine de doua luni.
Ochii ei se mărira și mai mult. Bine ca înțelegea importanta spuselor lui.
  - Totul va fi în regula dacă vei rămâne aici. Ma înțelegi? Giselle aproba din cap și el iese, puțin îngrijorat, pe ușa afara.