FĂRĂ SCĂPARE

Douazeci si sapte

  Bucuroasa ca scăpase de durerea dintre picioarele ei, dar neimpacata de golul lăsat de el, Giselle oftează ușor la pieptul lui.
   - Ești în regula? O întreabă el îngrijorat. Nu am fost tocmai delicat, nici nu știu sa fiu delicat.
   - Sunt în regula, nu m-am spart. Răspunse ea chicotind.
   - Nu e momentul sa faci glume, știu ca te-a durut, dar nu stiu cat de tare. Zise el frustrat. Te-am ranit, și nu aveam cum sa fac asta, fără sa te rănesc. Sângerezi?
   Imediat se ridica și examinează interiorul coapselor ei pătate de sânge, cearceafuri pătate de sânge proaspăt, chiar și madularul lui era acoperit de sânge. Alaramat, se întreba dacă e normal sa fie atâta sânge. Auzise ca unele virgine sângerează mai puțin,  altele mai mult iar altele deloc.
   - Giselle, ești în regula? Întreba el din nou, vădit îngrijorat.
   -Sunt în regula, crede-ma, voi fi bine. Răspunse ea calma, managaind cicatricea lui de pe obraz.
   El se întinse din nou, tragand-o iar în bratele lui.
   - Data viitoare va fi mai bine, pe măsură ce vom face dragoste tot mai mult și mai des, nu numai ca durerea va dispărea, dar vei simți și plăcere. Asta îți promit.
   Inima ei începu un ritm nebunesc. Deci asta nu a fost tot. Avea de gând sa o mai posede, iar și iar. Dar pana când? Sau cum, dacă mâine ajungeau la destinație. Era plina de emoție pentru ca el tocmai ii făcuse o promisiune. Nu prea se legau lucrurile. Dar nu avea de gând sa pună întrebări al căror răspuns nu voia sa il afle. Se va bucura de timpul rămas împreună.
  Rafael ii mângâia leneș spatele, ii saruta tandru tâmplele, o tine strâns lipita de el, intr-o maniera posesiva, care ei ii plăcea. O făcea sa se simtă ocrotita, iubita... Deja gândurile ei o luau razna, era timpul sa-și revină la realitate.
   - As vrea sa ma spăl, spuse ea retragandu-se din îmbrățișare. Și sa ma schimb în ceva curat.
   - Cu spălatul putem aranja, dar sa pui ceva pe tine, nici sa nu îți treacă prin cap. Azi te vreau goala. Disponibila doar pentru mine.
Fără sa mai zică altceva, Rafael se da jos din pat, se îmbracă rapid și iese pe ușa. După scurt timp revine cu apa calda și așternuturi curate. Ii lasă vasul cu apa pe masa, pune așternuturile pe pat, apoi ii spune incet:
   - O sa te las sa te speli în voie, revin intr-o jumate de ora. Fără sa aștepte un răspuns de la ea, iese pe ușa și ii lasă intimitate. Se gândea ca probabil avea nevoie. Oricum, trebuia sa vorbească cu secundul lui despre cursul Fantomei și destinația lor. Vremea le era prielnica.

   Giselle se inspectase în amănunt în timp ce se spala, dar nu găsi nimic neschimbat la ea. Totuși, se simțea alta femeie. Se simțea femeie.
   Adunase așternuturile murdare și le puse în coșul de răchită de lângă ușa, apoi le întinse pe pat pe cele curate. Rafael a fost atât de atent la acest detaliu, zâmbea în sinea ei. Își pieptăna parul când el întra în cabina cu un platou în mana.
   - Parca ti-am spus sa ma aștepți goala, spuse el încruntat când o găsi purtând o camasuta.
   - Și tu ești îmbrăcat, obiecta ea.
   - Doar nu o sa umblu gol pușcă pe puntea corăbiei.
   - Ai adus micul dejun? Schimba ea subiectul.
   - Am adus sa mâncăm puțin, m-am gândit ca ti-e foame, după... Se opri  când o văzu ca se strâmbă puțin când se așează pe scaun. Mai mult intr-o parte, lasandu-si greutatea pe unul din solduri.
   - Giselle, te simți bine? Întreba îngrijorat.
   - Da, ma simt foarte bine, vine răspunsul ei voios.
   - La naiba! Nu ma minți! Tipa el trântind platoul cu micul dejun pe masa. Spune-mi adevărul! Cat de mult rău ti-am făcut?!
Rafael era chinuit de gândul ca ea suferă în tăcere și ii ascunde asta. Poate chiar mai sângerează? Ce naiba știa el despre virgine?
   - Te asigur ca sunt bine, vine răspunsul ei încetișor, puțin speriata de răbufnirea lui. E normal sa am ceva dureri, dar nu trebuie sa te alarmezi. Chiar ma simt nemaipomenit.
Rafael nu prea înțelegea cum te poți simți nemaipomenit când ai dureri, oridecare ar fi ele. Își trece o mana prin parul negru și oftează greu.
   - În regula, o las balta, deocamdată. Ti-e foame?
   - Da, chiar mi-e foame! Răspunse ea incantata de diversitatea platoului.
   Mâncara în liniște, orice alte discuții puteau sa aștepte. Ea putea simți tensiunea din corpul lui, dar nu îndrăzni sa pună întrebări. Iar el era al naibii de tensionat pentru ca avusese de gând sa facă din nou dragoste cu ea. Dar la cum se prezentau lucrurile, trebuia sa mai aștepte, sa aibe răbdare cu ea. Nu o putea forța la mai mult nici dacă ea si-ar fi dorit asta. Corpul ei se adapta. Dar trebuia sa știe dacă era o problema cu ea. Imaginea cu sângele ei pe pat, pe picioarele ei, pe el... Nu ii dădea pace.
  După ce platoul aproape se golise, Rafael se ridica, lua platoul de lemn intr-o mana, coșul de răchită cu rufe murdare în cealaltă și deschizând ușa cu picioarul, se făcu nevăzut.
   Giselle ofta prelung. Știa ca urma sa aibe o discuție cu el, ca nu o va lasă asa, ca trebuia sa treacă printr-o conversație stânjenitoare. În scurt timp el se întoarse aducând carafa cu apa proaspătă. Scăpase și de vasul ei în care se spalase, strângând din maxilar când văzu apa rozalie. Se așeza pe fotoliu și o trase și pe ea în poala lui.
   - Vreau adevărul, Giselle. Repeta el. Avem doctor la bord, dacă e nevoie. Dacă ti-e rău, dacă ai dureri, trebuie sa știu. Dacă sangerezi...
Cine știe cât rău ii făcuse cu madularul lui imens. Ofta dureros, iar Giselle ii prinse obrajii în palme și il saruta pătimaș, asa cum o învățase el. Imediat bratele lui o inconjurara și gura lui o captura pe a ei fără drept de retragere.
   - Nu am dureri mari, cum crezi tu. Ce simt este normal, încerca ea din nou sa îl liniștească. Și nu mai sangerez, sunt în regula. Crede-ma, nu ai de ce sa îți faci griji.
   După ce rosti ultimul cuvânt, ea se apleca din nou asupra gurii lui. Sărutul lor se adânci și se prelungi, iar Rafael simțea cum iar îl strâng pantalonii.
   - Oh, Angel, ar trebui sa ne oprim. Spuse el chinuit.
   - Nu ai zis tu ca trebuie sa exersam cat mai mult? Ca sa ma simt mai bine? Întreba ea timid. Nu știa dacă era bine sa forțeze nota, dar voia sa se obișnuiască cat mai repede, sa nu o mai doară, sa simtă doar plăcere, asa cum ii promisese el.
   - Giselle, nu știu dacă e bine, nu cred ca ar trebui sa forțam lucrurile. Obiecta el chinuit de dorinta. O dorise din prima clipa în care o văzuse. După ce a avut-o, o dorea și mai mult.
   - Sunt bine, Rafael, și îmi doresc asta, se opuse ea știind ca va fi dureros și de data asta, dar îl dorea și dorea sa se bucure de tot ce avea el de oferit, sa treacă de faza asta incipienta cat mai repede.
   - Dacă te va durea la fel de tare, ne vom opri, ai înțeles? Ceda el intr-un final. Ea incuviinta din cap și se lasă purtata pe brate pana la marginea patului. Acolo, el scapa repede de camasuta ei și lenjeria simpla, apoi se elibera rapid și el de hainele ce-i acopereau trupul plin de cicatrici. Ii făcu semn sa se intinda, apoi se așeza între picioarele ei, sa o admire în toată splendoarea ei. Desfacuta ca o floare în fata lui. Se apleca sa ii sărute maxilarul, cobori pe gat cu limba și se opri la sfarcurile ei întărite. Giselle se înfioară din nou, savurând toate senzațiile pe care el o făcea sa le trăiască, pe care el i le oferea atât de generos. Linse și supse pe rand ambii muguri trandafirii, facand-o sa se arcuiasca sub el, în anticipare. Ii lasă un răgaz sa își recapete suflul, apoi coboară cu buzele peste coastele ei, oprindu-se la buric, dezmierdand-ul cu limba. Deja scotea gemete de la ea, un sunet atât de plăcut urechilor lui. Apoi cobori între coapsele ei delicate, sărutând și lingand interiorul fiecăreia, fără graba, cu foame. Urca usor cu gura pana la petalele ei ușor desfăcute, umede. Și acolo zăbovi mai mult. Acolo supse mai cu pofta, linse cu mai multa sete, deja tandrețea făcea loc pasiunii răvășitoare. Ea il simțea ca e tot mai încordat, tot mai aprins, gura lui era din ce în ce mai răvășitoare când ii lua clitorisul cu foame nestăpânita. Giselle icni ușor, iar el se opri brusc.
   - Nu, nu te opri, nu acum, îl ruga ea cu glas stins. Fără sa mai stea pe gânduri, Rafael se apleca sa se înfrupte în continuare din miezul ei dulce. Iar în scurt timp, fu rasplatit cu spasmele ei incontrolabile si un mic țipat de abandon.
   - Da, Angel, asa trebuie sa te simți. Îți promit ca în curând, asa te vei simți de fiecare data. Vocea lui ragusita, încărcată de pasiune, o aduse puțin la realitate.
   Încă vibrând, se întinse după el, iar el se lasă condus de ea pana gurile lor se unira din nou. Ușor, se pozitiona între picioarele ei și își împinse capul catifelat al penisului dureros de tare, între labiile ei ude. Ea se desprinse brusc din sarut și își ținu respirația. Rafael respira greu, se controla și mai greu, dar ramase nemiscat, dandu-i ei un răgaz. Dar când o auzi gemand, se retrase repede.
   - Nu, obiecta ea, nu, te rog, vreau sa facem asta, îmi doresc. Doar da-mi timp, ai răbdare cu mine.
Ochii ei umezi îl priveau rugători. O credea, dar era sfâșiat de dorinta și grija pentru ea. Niciodată nu i se întâmplase sa nu poată avea o femeie când avea chef și cum avea chef. Dar Giselle nu era genul acela de femeie. Ea acum învăța, el o făcuse femeie.
    - Nu știu cât ma pot abține, dar dacă e de nesuportat, spune-mi, te rog, Angel!
   Ea incuviinta din cap și se agata de umerii lui puternici. Moment în care Rafael o pătrunse dintr-o mișcare lina, languroasa, atât cât ii permise strâmtoarea ei. Giselle tipa ușor din nou, dar el nu se mai retrase. Ramase acolo, nemiscat, dând puțin timp organismului ei sa se obișnuiască. Respirația ei sacadata revenea ușor la normal. Atunci, simțind ca explodează, Rafael începe se sa miște ușor în ea, mișcări scurte, lente. Iar Giselle era fericita ca nu o durea la fel de tare ca prima data. Era suportabil. Rafael avea dreptate, trebuia mai multa practica. Se bucura de posesiunea lui, de modul în care se simțea umpluta, împlinită, ca și când ar fi fost un singur trup. Mișcările lui lente se transformara repede în ceva mai adânci, mai viguroase.
Pur și simplu, fata asta îl inebunea și îl făcea sa își piardă controlul. Știa ca trebuia sa fie foarte delicat, foarte grijuliu, dar iata-l cum aproape își pierde ultima fărâmă de control. Aproape...
   Când simți explozia iminenta, iesi repede și se revarsă pe coapsa ei alba și fina. Apoi se prăbuși lângă ea. Ii întinse un prosop care îl pusese lângă pat, știind ca ea va avea nevoie. Se inspecta rapid, nu mai era patat de sânge. Nici așternuturile, și spre groaza ei, în timp ce se ștergea, ii examina și interiorul coapselor, sa se convingă ca nu mai e sânge.
   - Sunt bine, serios, nu trebuie sa fi atât de necioplit. Obiecta ea iritata.
   - Când e vorba de bunăstarea ta voi fi cât de necioplit voi dori eu, se rățoi el. Cum a fost? Se trezi întrebând ceva ce nu credea ca va întreba vreodată o femeie.
   - Mai bine decât prima data, m-a durut, recunosc. Dar nu atât de rău. Răspunse ea zâmbind.
   Rafael o trage în bratele lui și o lipește de el.
   - Înseamnă că suntem pe drumul cel bun, Angel.
   - Vreau sa te întreb ceva. Timiditatea din glasul ei ii trezi interesul.
   - Orice.
   - De ce la final... Ști tu, își ascunse ea nasul în pieptul lui, negasindu-si cuvintele. Când își da seama la ce face ea referire, el începe sa rada. Spre groaza ei și mai mare.
   - Credeam ca ști,iubita mea, ce se poate întâmpla dacă un bărbat ejaculeaza în interiorul unei femei.
Deja ii simțea obrajii arzând, asa ca continua nestingherit:
   - Nu îmi dau drumul în tine pentru ca nu cred ca iti doresti o sarcina. Sa nu îți imaginezi ca nu mi-ar face o deosebita placere, totuși, sa te umplu de sămânța mea, dar nu pot fi atât de egoist.
   Giselle nu mai voia sa audă nimic despre subiect. Se simțise foarte penibil atât de neștiutoare și naiva. Dar el ii răspunse fără retineri, în stilul lui arogant.