FĂRĂ SCĂPARE

Saisprezece

  Dacă nu ar fi simtit-o pe ea ca ii aluneca din brate, nu ar fi pus capăt sărutului. Ar fi continuat pana când unul din ei ar fi rămas fără aer.
   O ținea strâns, nu ar fi avut cum sa ii scape, dar trebuia sa se asigure ca ea este bine.
   O purta pe brate pana în cabina lui, apoi o întinse pe pat și o acoperi cu șalul ei drăguț.
   -Iar în cabina! Exclama ea nemulțumită.
   - Numai pana îți revi, Angel. Erai pe punctul de a lesina. Ce s-a întâmplat? Vocea lui avea o urma de îngrijorare. Ei ii plăcea asta.
   - Nu cred ca s-a întâmplat nimic. Doar ca... Nu știu, sincer. Nu sunt bolnava sau ceva de genul asta, doar am simțit ca mi se înmoaie genunchii. Recunoscu ea cu privirea încețoșata.
   - Asa din senin? Mi s-a mai spus ca fac minuni cu gura, dar nu credeam ca pot provoca leșinuri, spuse el încercând o gluma la care nici măcar el nu zâmbi.
   - Nu am mai fost sarutata, bine? Izbucnește ea iritata.
   - Niciodata? Se mira el. Nu ai fost sarutata?
   - Știu ca sunt o neștiutoare și o încuiată și cum mai vrei tu, dar nu am avut ocazia sa experimentez asa ceva. Nici nu credeam ca se poate asa ceva. Nu știam ce așteptări ar trebui sa am de la viitorul soț, ce ar presupune vizitele lui nocturne, nu m-a învățat nimeni, nimic.
   Deja gâfâie și se simte destul de umilita, își acoperă fata cu mâinile și plânge de rușinea ei.
   Rafael ii inlatura mâinile și o trage în bratele lui, asezandu-se cu ea peste el în fotoliul lui. O mângâie pe spate și pe fata fără sa ii spună nimic. Nu ii venea sa creadă ca fata asta superba și inocenta urma sa fie aruncata în bratele unui lord scârbos care nu ar fi fost în stare sa ii aducă împlinirea de care avea ea nevoie. Ce ar fi știut un lord libidinos despre satisfacerea unei femei? Iar fata asta ardea de pasiune. O simțise atât de bine, încât ii încinse pielea. Doar ca nu știa sa răspundă, nu a avut ocazia sa cunoască macar un pic apropierea dintre un bărbat și o femeie. Încă o data se felicitase ca o rapise. Avea sa o învețe totul despre asta. Doar ca trebuia timp și răbdare. Iar el nu stătea bine la capitolul răbdare.
   Mangaind parul blond, ii spuse încet, ragusit:
   - Nimeni nu se naște învățat, iar unele deprinderi le obti prin practica. În cazul meu, multa practica. Nu e un lucru de care sa îți fie rușine. Nu e ceva anormal, încetează sa te mai comporți ca și când tot ce faci tu e anormal. Pentru ca tot ce faci tu e perfect normal, chiar admirabil, data fiind situația ta nefericita. Asa cum ti-am mai spus, nu sunt vreun lord și nici înfățișarea nu ma ajuta, dar sunt pregătit mai bine decât orice titlu nenorocit ti-ai fi dorit tu, sa îți arat adevărata fericire, libertate, sa-ti arat cât de fantastic se pot simți doi oameni împreună.
   - Dar eu nu mi-am dorit niciodata vreun titlu. Spune ea timid. Eu nu mi-am dorit nici măritiș. Tatăl meu era conte, unul bogat, nu aveam nevoie de nimic.
  - Atunci, nu înțeleg...
  - Tatăl meu a insistat sa ma mărit cu un titlu răsunător. Explica Giselle întristata. Eu eram bine asa cum eram.
   - De ce a murit? Întreabă el brusc. Ai vorbit la trecut, deci...
  - Da, asa e, dar asta e o discuție pe care prefer sa o avem alta data, spune ea cu hotărâre.
  - În regula. Acum, dacă nu ai nimic împotriva, as vrea sa te mai sărut. Nu m-am saturat de prima data și mi-ar plăcea sa îți arat cât de bine poate fi. Și ca nu ai de ce sa te rușinezi sau sa îți imaginezi ca faci vreo atrocitate.
   Giselle se prinse bine cu bratele de gatul lui, și își lipi buzele de ale lui. Nu știa ce sa facă, mai exact, dar avea încredere în el ca ii va arata și o va învăța tot ce trebuie sa știe despre sărutul care îți taie respirația și îți înmoaie genunchii.
  Buzele lui le desfac tandru pe ale ei, cu mișcări domoale, răbdătoare. Ea se lasă în voia lui, îl lasă sa-i exploreze curios gura, sa ii mângâie limba cu a lui, cu tandrețe, cu grija sa nu o sperie, fără graba. Cu degetul mare de la palma lui stânga ii mângâia maxilarul, iar cu palma dreapta ii sprijinea spatele. Nu îndrăznește sa adâncească sărutul, permitandu-i sa se familiarizeze cu noile senzații, cu noua experienta. Ea geme încetișor, agatandu-se de marginile vestei lui, neștiind ce demoni trezește în el cu gestul ei mărunt. Simtind-o cum se agata de el, Rafael își pierde puțin controlul și atunci adâncește sărutul și pătrunde cu limba în căutarea limbii ei, imbratisand-o, savurand-o. Mana care ii mângâia maxilarul, acum aluneca hotărât pe gatul ei fin, indreptandu-se spre sânii ei rotunzi. Ii cuprinse un san în palma, delicat, dar ferm, neslabind sărutul. Giselle simțea valuri de emoții, nu știa cum sa le interpreteze, dar senzații pe care nu le mai simțise decât în bratele acestui pirat, o copleșeau, nu putea sa opună rezistenta, nu putea sa se retragă, deși rațiunea ii urla sa pună capăt acestui act scandalos pe care nu știa cum sa îl catalogheze. Era ca hipnotizata, incapabila sa întrerupă valurile de placere pura ce ii străbăteau corpul. Rafael ii găsi imediat mugurele întărit și se bucura sa îl mângâie, sa îl dezmierde, sa ii provoace plăcere. Când o auzi scancind, se trezește din transa și realizează ca iar a mers prea departe, de data asta treaz, conștient. Erectia lui dureroasa tindea sa ii rupă pantalonii, asa simțea. Cu regret, pune capăt sărutului amețitor, se ridica cu ea în brate și o așează cu blândețe pe patul lui. Ii arunca o privire încețoșata și se întoarce cu spatele la făptura care îl indemna, fara sa vrea, sa o facă a lui. Doar prin felul cum ii răspunse la sărut, la stimuli, cum se agatase de el cu inocenta, neștiind ce trezise în el, cum savurase toate senzațiile, cum se bucurase de ele fără sa știe dacă e bine sau rău, se bucurase sincer de întreg momentul pe care el i-l oferise.