the Twins (BoyxBoy)

1

Povestea aceasta este un mixt din mai multe idei de-ale mele, majoritatea fiind paralele. Nu m-am putut decide pe care s-o scriu, așa c-am hotărât că această poveste va fi cea mai bună decizie. Sper să vă placă și să aibă sens ceea ce voi scrie aici, deși cred că voi abera la un moment dat. Vă salut!

***

Mă plimb pe străzile întunecate și periculoase, uitându-mă în jur pentru a nu fi luat prin surprindere de cineva. Îmi place să mă plimb prin cartierele periculoase, mai ales când simt că totul se dărâmă în jurul meu. Îmi țin căștile în urechi și mă afund în muzica ce-mi răsună la maxim în timpane. Un fior de frig îmi străbate corpul atunci când vântul începe să bată mai puternic.

Simt un gol în stomac, iar amintirile își fac din nou apariția în mintea mea. Îmi strâng mâinile în pumni pentru a nu-mi da lacrimile. Îmi mușc buza de jos și merg mai rapid pentru a-mi alunga gândurile ce-mi străbat mintea.

Ploaia se pornește și încep să alerg. Nu mi-e frică de ploaie, ba chiar îmi place, dar trebuie să-mi eliberez mintea, iar alergatul funcționează. Îmi simt ochii cum mă ustură atunci când îi văd chipul însângerat, dar clipesc rapid și dispare, lăsându-mă să respir liniștit.

Simt cum mâinile-mi tremură, așa că mă opresc în loc pentru a privi spre cer și a mă lliniști. Respir adânc și-mi sterg ochii. Nu-mi dau seama dacă plâng sau sunt picături de ploaie. Trag aer adânc în piept și mă rezem de-o clădire.

Mă pornesc din loc, dar nu mai alerg. În cartierul ăsta am copilărit, dar nu mai locuiesc aici de ani de zile. Părinții mei au reușit să se ridice din mocirla asta atunci când aveam 15 ani, iar acum sunt miliardari.

Pornesc din nou la drum atunci când realizez că sunt pe lângă fosta școală și casă a mea. Nu vreau să-mi aduc aminte ce s-a petrecut în acest cartier, dat îmi place să mă plimb pe aici. N-am mai avut curaj să intru în apartamentul unde am locuit de mai bine de 5 ani.

Văd un bărbat care aleargă pe partea cealaltă a drumului, iar în urma sa mai sunt vreo 5-8. Îi recunosc pe majoritatea și mă rog pentru cel care e fugărit de ei. Sunt foarte periculoși și pot băga frica-n tine fără să încerce măcar... Sau asta pot cu ceilalți. Cu mine și frații mei n-au reușit niciodată, de aceea ne-au vrut de partea lor.

Ajung la motorul meu și pornesc spre casă. Eu locuiesc cu fratele meu geamăn de vreo 7 ani, iar dacă n-ar fi fost el, chiar m-aș fi simțit extrem de singur și-aș fi înnebunit sigur.

(***)

Ce frumos este atunci când lumea nu judecă faptul că există diversitate. Sunt cu prietenii mei la un club care e, efectiv, preferatul meu. Clubul este format din două părți. Una cu bar, ring de dans și cu mese de biliard, iar cealaltă cu camere pentru cei care vor să continue distracția în altă parte. În orașul meu este ceva complet normal să se sărute persoanele de acelaș sex sau să vezi cupluri de câte 3, iar acest club duce asta la alt nivel.

Îmi savurez băutura din mâna mea si privesc cuplurile fierbinți care se îndreaptă spre camere. Îmi mușc buza de jos atunci când observ 3 bărbați că încep să treacă la următorul pas fără să se mai ducă în vreo cameră. Și asta e perfect normal aici.

-Cum mai e Jessica? Întreabă fratele meu pe 2 prieteni, iar asta mă face atent la discuția lor și-mi întorc capul de la cei 3 bărbați.

-Ca la început. Merge de minune. Vorbește Adam, iar fratelui său aprobă. Cei doi sunt căsătoriți cu o singură femeie.

-Voi tot singuri? Continuă să vorbească Henry. Ultima mea relație s-a terminat cu moartea iubitului meu de la droguri, iar la David l-a părăsit direct în ziua nunți. Ne-am gândit de multe ori să luăm exemplul prietenilor noștri, dar mereu a rămas la stadiul de propunere și nimic mai mult.

-Când va fi nunta? Întreb, iar Will se îneacă cu propria salivă. Toți începem să râdem și primim o față urâtă de la el.

-Nu vreau să-l sperii, îl iau încet, pentru el totul e nou. Ne explică situația și aprob. Lui Will i se aprinde călcâiele după un bărbat și nu s-a lăsat până nu l-a făcut să fie împreună cu el. Aparent acest Ajax, nu și-a dat seama niciodată c-ar putea fi atras de un bărbat, dar a fost de acord să-i acorde o șansă, iar pe parcurs s-a îndrăgostit de Will.

(***)

Am ajuns în fața casei celor doi frați și ne-au invitat înăuntru pentru a ne înapoia ceva ce-am uitat ultima dată. Am văzut-o destul de stresată pe Jessica, dar am hotărât că nu e treaba mea și mai bine o las în pace.

-Adam, Henry, în două săptămâni vine vărul meu aici. El locuiește în alt cartier, dar și-a rupt niște oase și trebuie să aibă grijă cineva de el. Sunt cea mai apropiată rudă a sa și ne înțelegem bine. Sunteți ok cu asta? Începe să vorbească Jessica către cei doi soții ai săi. Amândoi o sărută și o asigură că este bine.

Ne oferă ceea ce uitasem și plecăm spre casă. Gândul meu încă este la acel tip care alerga de acei oameni. Unul dintre ei este Tom, un om de nimic, dar smart doi. Restul sunt niște oameni care-l ascultă doar pentru că le e frică de el. Îi cunosc de când aveam 8 ani și a încercat să mă facă "sclavul" lui, la fel cum sunt și ceilalți, dar n-a reușit.

Trec pe lângă camera lui Eric și simt un gol în stomac. Îmi strâng palmele în pumni și urc la următorul etaj. Intru în camera mea și-mi iau calmantele pentru a nu avea un atac de panică. Mâine trebuie să fim prezenți la o întâlnire de afaceri împreună cu părinții noștri și trebuie să arăt cât de serios posibil.

Mă așez în pat și simt cum somnul mă fură aproape instant, iar asta mă bucură. Nu prea am mai dormit în ultimul timp. Se vede că e o perioadă proastă pentru familia mea. Nici David n-a putut închide un ochi, iar de părinții noștri nici nu mai zic.

Suntem toți reci unii cu alții, dar asta se știe doar în familie. O lună de căcat pentru noi, dar una plină de bucurie pentru alții. Este decembrie, iar toți se bucură că urmează să fie Crăciunul, dar aceea va fi doar o zi tristă pentru familia mea... Mai ales pentru mine si David. Suntem la începutul lunii și mai e mult până pe 25, dar se simte tensiunea din familie. Se simte cum toți vrem să spunem ceva, dar n-avem glas pentru a rosti cuvintele pe care toți le știm. Cuvinte care n-au fost rostite niciodată cu adevărat de către noi și care ne-ar face să fim mai conștienți de tot ce se petrecut în luna aceasta acum mai mulți ani.

Aud 3 bătăi în ușă, iar asta înseamnă că David nu poate dormi. Îi spun să intre și, cu capul plecat, se așează pe partea cealaltă a patului. Nici măcar un "noapte bună" nu mi-a zis, dar nici n-aș fi vrut. Prefer liniștea în această perioadă. El deja a adormit și pare mult mai liniștit, știind că sunt lângă el. Mă așez cu capul înapoi pe pernă și adorm instant. Se pare că funcționează și invers, deși inima îmi bate cu putere pentru că amintirile își fac apariția pe retina mea, dar măcar pot dormi și eu măcar o noapte întreagă.