the Twins (BoyxBoy)

3

Mă trezesc cu o durere de cap și constat că mă aflu în mașină cu David, Will și iubitul său. Încă nu pot vedea clar ceea ce este în jurul meu, dar știu că sunt ei. Îmi frec ceafa și rasuflu ușurat când realizez că nu mi-au spart capul sau ceva.

-Te-ai trezit, ați avut noroc c-am ajuns la timp. Începe să vorbească Will. Mă uit la el și apoi la Ajax care cerceta drumul. David își deschide și el ochii și e surprins că ne aflăm aici, dar îi dau dreptatea.

-Vreți să stăm cu voi până vă mai reveniți? Întreabă Ajax. Mă bucur că se simte mai confortabil în preajma noastră. Ridic din umeri, iar privirea-mi pică pe fratele meu. Încă e buimac și nu înțelege ce se petrece. O să-și revină, asta e ceea ce contează.

Ajungem în fața casei noastre și vin cu noi pentru a fi siguri că n-avem ceva grav din cauza loviturilor la cap. Mergem în bucătărie și le oferim ceva de mâncare. Încă văd puțin dublu, dar e mult mai bine decât la început.

(***)

Ne-am culcat din nou, iar acum m-am trezit. Mă dau jos din pat și merg la duș. Aparent, vărul Juliei vine mai devreme și vrea să fim și noi de față când îl aduce. Cred că și-a pus, împreună cu soții săi, să ne combine cu el... Dacă nu amândoi, măcar unul. Eu cu David suntem aproape identici, atât fizic, cât și pe alte planuri.

Ies din cameră și mă bucur că nu-l mai găsesc, stând la ușa lui Eric... Acum stă la geam și privește o poză cu noi 3. Se putea și mai rău, nu? Toți suferim în tăcerea noastră, dar preferăm să nu vorbim despre asta.

Îi fac semn să mergem și mă urmează până-n garaj. Urcăm pe motoare și ne pornim spre casa celor 3. Ajungem într-un final și batem la ușă. În câteva secunde, se deschide și Henry ne face loc să intrăm. Aparent este doar el în casă, cred că ceilalți au plecat după vărul Juliei. Ne face semn să ne ducem în living, iar noi asta facem.

În câteva minute, se aude ușa de la intrare cum se deschide și mergem în hol. Primul intră Adam, urmat de Julia, iar ultimul este... Fix cel pe care l-am văzut că fugea de Tom. Încerc să nu par că-l recumosc de undeva și mă rezem de-un perete. Are mâna stângă ruptă și piciorul drept. Se putea și mai rău, chiar este norocos.

-Michael, el este Henry, iar pe Adam l-ai cunoscut deja. Cei doi care se holbează la tine, sunt David și Andre. Eu mi-am dat seama târziu că de sărbători trebuie să mergem undeva. Începe să vorbească Julia și sper că n-are pretenția să stea cu noi... Abia dacă trăim în perioada asta și ea vrea s-avem grijă de el?

-Dacă vrea și el, poate să stea la noi. Propune fratele meu și-l aprob. Bărbatul ne privește și parcă vrea să afle de ce suntem atât de buni, dar adevărul este că poate ne va distinge puțin în perioada asta.

-Dacă nu e un deranj, sigur. Verișoară, data viitoare să petrecem și noi mai mult timp împreună. Nu ne-am mai văzut de ani. Se aude vocea lui Michael și mă întreb de ce mă așteptam să refuze. E ceva ascuns la el, iar asta mă intrigă.

-Bun. Presupun că n-ați venit cu mașina. Michael, sper că nu te deranjează schimbarea aceasta, dar ne-am dat seama pe ultima sută de metri. Vorbește Henry și-i face semn să-l urmeze. Ne privește scurt și-i urmăm.

Henry îl ajută să intre în mașină și pornește spre casa noastră. Ne ducem la motoarele noastră și ne privim scurt înainte să pornim după ei. Vrea să-mi spună ceva, dar nu aștept, ci accelerez pentru ai ajunge înaintea lor.

(***)

Opresc motorul și-i aștept. Încerc să nu-mi las gândurile să se reverse în exterior și trag aer adânc în piept. Apare și David lângă mine. Mă privește, dar nu zice absolut nimic și se sprijină de zidul casei, privind asfaltul, la fel și eu. Apar și cei doi, iar Michael coboară din mașină. Henry scoate două ghiozdane din portbagaj și i le iau din mâini. Intrăm și ne îndreptăm spre lift. Dap, avem lift la casă, dar nu prea-l folosim. Coborâm la al treilea etaj și deschidem o ușă. Noroc că nu e în scaun cu rotile, că ar fi fost îngrozitor... Pentru el.

-Asta e camera ta. Dacă ai nevoie de orice, îți dau numărul meu de teleton. Încep să vorbesc și mă aprobă. Intră în cameră și scanează încăperea cu privirea.

-Cum ți-ai rupt mâna și piciorul? Vorbește David, iar Michael se întoarce cu fața la noi. Stă puțin pe gânduri și chiar sunt curios să văd ce va zice. A fost bătut de Tom, asta e sigur și tot el i-a rupt oasele, dar dacă minte înseamnă că are ceva de ascuns.

-Am căzut pe scări. Sunt obosit, pot să fiu lăsat singur? Aprobăm și închidem ușa pentru a-l lăsa singur. A mințit, deci el are un rol în cartierul acela. Hai că voi mai face o vizită pe acolo.

Intru în camera mea, iar David în a lui. Mă așez în pat și privesc tavanul. E seară și aștept să se facă puțin mai întuneric, apoi voi merge dim nou în cartier.

(***)

Mă aflu pe străzile cartierului și merg la locul unde stăteau mereu Tom și ceilalți. Îi găsesc, stând într-o casă părăsită și merg la ei. Mă observă, iar Tom se ridică în picioare si vine la mine.

-Acum vreo 3 nopți ați alergat un tip, iar azi l-am văzut cu o mână și-un picior în ghips. Încep să vorbesc și sper să primesc câteva răspunsuri. Tom pare ușor confuz, dar mă privește nervos.

-Nu i-am rupt nimic. Îl alergam pentru că s-a dat de-al nostru, dar voia să scoată informații de la noi. Nu știm despre ce vorbești. Vrei o bere? Zice și un zâmbet îi apare pe față. Are bipolaritate sau sunt eu prost? Stai, nu i-au rupt nimic? Poate chiar a căzut pe scări și-l acuzam că minte.

-Nu, trebuie să mă întorc acasă. Poate când ne mai vedem nu ne vom saluta cu o bată de metal. Tom începe să râdă la afirmația mea și dă pozitiv din cap. Mă pornesc înapoi și sper să nu-și schimbe starea înapoi. Tom e de treabă, dar are un fel de bipolaritatea. Avea tratament, dar de când i-au murit părinții nu și-a mai luat pastilele. Are nevoie de ajutor, dar nu-l pot ajuta. M-am înțeles bine cu el o perioadă, dar ceva s-a stricat la un moment dat.

Eu mă gândesc de ce ar fi fost curios Michael de informațiile lor. Lucrează pentru cineva? Acum parcă versiunea cu scările nu mai sună atât de plauzibil, dar tot nu vreau să cred că minte. Oamenii lui Tom chiar sunt periculoși și poate îi iau eu peste picior, dar chiar au oameni peste tot și pot scăpa fără probleme.