the Twins (BoyxBoy)

5

I-am spus lui David ce-a spus Tom, iar acum stă pe gânduri fără să mai zică nimic. I-am povestit atât de cele zise despre Michael, cât și despre acest om care-l schimbă radical, dar în bine, iar asta e minunat.

-Poate sună ciudat, dar Michael m-a sărutat. Îl aud, iar spusele sale mă fac atent la el. Serios? Ce coincidență incredibilă! Ar fi amuzant ca el să fi început a simți ceva pentru amândoi.

-Și pe mine. După Crăciun încercăm propunerea lor? David se uită la mine și mă aprobă cu o mișcare din cap. Rămânem din nou în liniște și ne coborâm privirile spre podea.

-Îl putem duce la club. Înainte să zici ceva, n-o să fie o întâlnire, vor veni și Will si Ajax. Deci? După spusele sale urmează încă o liniște de mormânt, după îl aprob.

(***)

Și uite așa mă aflu în mașină cu Will, Ajax, Michael și David. Ce se poate mai frumos de atât. Dacă Henry și Adam s-au dus în vacanță, pierd distracția de aici. Ceva îmi spune că nu a fost o idee bună să accept, dar fapta e consumată. Simt cum mașina încetinește și apoi văd clubul pe partea dreaptă. Ne dăm jos din mașină și intrăm imediat. Muzica răsună în timpane și nici nu mă miră că sunt unii aproape dezbrăcați pe aici. Ne așezăm la o masă, dar nu înainte să luăm ceva de băut. Mi-e milă de Will, nu poate să bea nimic. Michael privește în jur și pot jura că e ușor confuz când vede cupluri că se ating mult prea intim, dar nu pune nicio întrebare.

-Michael, cum se face că nu te-am mai văzut până acum? Sunt prieten de mult cu Julia, dar nu mi-a spus nimic de tine. Începe să vorbească Will și chiar are dreptate. Până și soții ei păreau confuzi că nu le-a spus nimic de el. Michael pare că se gândește la ce să răspundă, iar asta îmi întărește idee că el are ceva treabă cu ceva ilegal.

-Ne certasem la un moment dat și n-am mai ținut legătura. Ne răspunde după câteva secunde de liniște... Dacă se poate numi liniște atunci când îți bubuie muzica în cap. Nu-mi dau seama dacă a stat prea mult pe lângă noi sau așa era și înainte. Ajax îi șoptește ceva la ureche lui Will, iar acesta își mușcă buza de jos. Până la urmă pleacă amândoi, lăsându-ne singuri. De ce am sperat că vor rămâne cu noi?

-Michael, ai vrea să-ți arătăm un alt loc? Decid să distrug această "liniște". Se uită la mine confuz, probanil gândindu-se că mă refer la sex, dar nu. Mă ridic de la masă și, pe drum spre ieșirea clubului, activezi autopilotul a două motoare pentru a ajunge aici.

Când ajungem afară, deja erau aici. Mă urc pe unul dintre ele, iar pe celălalt David. Michael pare că se gândește la cine să meargă, așa că-l trag la mine și pornim spre cartier. Mă gândesc că poate, văzând că știm locul, ne va spune și ce căuta aici, ar fi o idee, nu?

(***)

Oprim motoarele la două străzi de cartier și începem să mergem pe jos. Oricât de bine ne-am înțelege cu ei, n-avem încredere că nu ni le vor fura. Îl simt pe Michael încordat, iar amintirile pun stăpânire pe mine și fratele meu, dar nu arătăm asta. Îmi aprind o țigară, iar fratele meu îmi fură una din pachet.

-Știți că acest carier nu e cel mai sigur din lume, nu? Întreabă Michael atunci când îl vede pe Tom. Lângă el mai e cineva, probabil tipul despre care mi-a spus. Cei doi se apropie de noi și pot jura că Michael îl cunoaște, dar nu zice nimic.

-Voi sigur nu vreți să reveniți în cartier? Gașca e la ruine, asta dacă vreți să-i salutați. Eu trebuie să plec. Nici nu ne lasă să răspundem că deja pleacă fără să mai zică ceva. Am putut vedea în ochii lui Tom că-l recunoștea pe Michael, dar nu i-a zis nimic.

-Sunteți prieteni cu Tom? Ne întreabă ușor reticent Michael, dar nu se oprește din mers. Mă uit la David și pot jura că se amuză de situație.

-Am copilărit aici, alături de cei care te-au alergat acum câteva zile. Se uită la mine șocat, iar un zâmbet îmi apare pe față apoi continui. Cine sunt oamenii răpiți? Te putem ajuta dacă dorești. David se uită la mine, după la Michael și aprobă. Este și el curios, dar vrea să-l știe și-n siguranță. Probabil chiar ne-am atașat de el mai mult decât trebuia.

-Niște prieteni, nu vreau să vă băgați, totul e bine. Spune și înaintează în față noastră. Îl prind de umeri și pot simți că se încordează sub atingerea mea. Îi e frică sau nu vrea să-i auzim inima cum îi bate ca o nebună, ceea ce deja s-a întâmplat. Inima lui e la maraton la cât de repede bate.

-Cum dorești. Suntem un caz fericit al acestui cartier infect și nu vrem să-ți fie frică de noi, nu-ți vom face nimic. Zic și mergem la dreapta pe o stradă întunecată de nu-ți mai vezi nici picioarele, dar știm perfect pe unde să mergem.

Ajungem în fața unei clădiri și fac schimb de priviri cu David. Scot cheile din buzunar și deschid ușa blocului. Urcăm scările, iar când văd ușa albastră, îmi abțin instinctul de-a fugi înapoi pe scări, în jos. Deschid trapa care dă pe acoperiș și ne urcăm pe scară pentru a ieși.

Îl văd pe David cât de încordat este, dar se relaxează când îi vede chipul fașcinat al lui Michael. Respir adânc și mă așez pe petonul rece. Afară e frig, dar inima îmi bate cu putere și nu mai simt răceala lunii decembrie. Michael se întoarce cu fața la noi și ne vede incordați, iar privirea i se transformă într-una îngrijorată.

-De ce m-ați adus aici? S-a întâmplat ceva? Ne întreabă și se apropie de noi. Se așează în dreapta mea, iar David în dreapta lui. Acum el e cel care se încordează. Îi simt pielea că-i este rece și-l iau în brațe, îi aud inima cum bate ca o nebună, dar nu mă îndepărtează ci se face mai comod. Cum de sunteți atât de calzi? Zice atunci când îi simte mâna lui David după umerii săi.

-Ne place priveliștea de aici și am vrut să ți-o arătăm. Nu s-a întâmplat nimic, deci stai calm. Legat de căldura corpului, doar ne-am obișnuit cu frigul din iarnă. Îi răspunde David la întrebări. Îi sună telefonul și răspunde, după câteva minute mă anunță că mâine avem o nouă ședință și suntem obligați să fim prezenți.

-În două zile se întoarce Julia, deci nu vă mai stau pe cap prea mult timp. Vorbește și mă simt de parcă îmi cade cerul în cap. Nu l-am simțit că ne stă pe cap, ci ne-a făcut plăcere să-l cunoaștem, dar nu putem rosti acele cuvinte.