Ianuarie, 30
Dragă Adela,
Doar ce am terminat de recitit scrisoarea în care îmi spuneai că m-ai văzut la gară. Nu ți se păruse. Eu eram! Te văzusem, dar nu puteam să mă opresc. În spatele meu era un convoi din armată. M-ar fi luat pe sus și m-ar fi băgat în închisoare. Aș fi vrut să te strâng în brațe! Să te răpesc și să fugim amândoi! Să fim doi fugari îndrăgostiți ce explorează lumea! Știu că nu suntem într-unul din romanele lui Jules Verne, dar măcar am fi fost amândoi. Îmi pare rău! Îmi pare rău că nu am putut să fac nimic...
Cu drag, Laurențiu
CITEȘTI
Răspunsuri de pe front (Volumul II) ~ În Curs De Editare~
Short StoryNu îmi pare rău că mi-am părăsit ţara, familia, prietenii, oraşul atât de mult cât îmi pare rău că te-am părăsit pe tine. Optsprezece ani te-am lăsat în paragină. Te-am lăsat să te transformi într-o epava, fără ca măcar să îţi ofer o explicaţie. Abi...
