Aprilie, 24
Dragă Adela,
Îmi aduc aminte de staţiunea Mamaia. Nisipul, chiar dacă nu era cel mai fin sau asemănător cu cel de pe vreo plajă din Palma de Mallorca, era destul de confortabil astfel încât să poţi să te bucuri de o şedere pe plajă. La fel şi cu apa, nu era ea cea mai cristalină, dar căldură ei te făcea să uiţi de lucrurile pe care le puteai găsi în acolo. Cel mai dor îmi e deplimbările noastre pe plajă. De orele înşirate la rând pe care le petreceam cu încălţările în nisip şi lucrurile pe care ni le şopteam unul altuia.
Mi-e dor, Adela. Mi-e dor de tot!
Cu drag, Laurenţiu
CITEȘTI
Răspunsuri de pe front (Volumul II) ~ În Curs De Editare~
Short StoryNu îmi pare rău că mi-am părăsit ţara, familia, prietenii, oraşul atât de mult cât îmi pare rău că te-am părăsit pe tine. Optsprezece ani te-am lăsat în paragină. Te-am lăsat să te transformi într-o epava, fără ca măcar să îţi ofer o explicaţie. Abi...
