Mai, 15
Dragă Adela,
Nu aş putea să uit ziua în care ne-am întâlnit. Încă îmi amintesc felul în care ningea, fulgii ce erau prinşi de părul tău şi năsucul roşu, asemănător cu cel al renului Rudolf. Îţiaduci aminte? Cred că o luna întreagă ţi-am spus aşa. Te enervai, dar nu puteai să îmi zici nimic, aşa erai tu. Laurenţiu pe care îl ştiai tu nu a pierit, pur şi simplu a făcut ogreşeală de la care a avut de suportat nişte consecinţe...
Cu drag, Laurenţiu.
CITEȘTI
Răspunsuri de pe front (Volumul II) ~ În Curs De Editare~
Historia CortaNu îmi pare rău că mi-am părăsit ţara, familia, prietenii, oraşul atât de mult cât îmi pare rău că te-am părăsit pe tine. Optsprezece ani te-am lăsat în paragină. Te-am lăsat să te transformi într-o epava, fără ca măcar să îţi ofer o explicaţie. Abi...
