Dansează pentru mine

Capitol 47

Luca

Nu mă pot opri din mișcare, amestecându-mi picioarele înainte și înapoi. Sute de oameni umplu stranele și începe să se audă muzica blândă. Mâinile îmi tremură și jur că s-ar putea să vomit. Îmi trag de cravată, încercând să respir, când Antonio începe pe culoar cu Elle. Le zâmbesc ușor celor doi în timp ce se apropie înainte ca Antonio să o aducă pe o strană. Lumea întreagă încetează să se învârtească când Victoria merge pe culoar.

Gura îmi slăbește și lacrimile îmi umplu ochii pe măsură ce ea se apropie. Arată absolut uluitor, chiar mai mult decât de obicei. Cu luminile colorate de la ferestrele colorate care sară în cristalele minuscule pe rochia ei, ea radiază practic frumusețe. O sărută Gio pe obraz înainte de a sta în fața mea. Îmi șterg repede ochii și îi zâmbesc. Îi iau mâna în a mea și îi sărut degetele, făcându-i zâmbetul lărgit și roz pentru a-i acoperi obrajii.

Preotul începe slujba și eu abia dau atenție. Nu pot să-mi iau ochii de la ea, dacă o fac, s-ar putea să dispară și va trebui să mă trezesc din acest vis. Pentru că nu există nicio cale în naiba, sunt destul de norocos să mă căsătoresc cu ea.

-„Ai scris jurăminte?" Întreabă preotul, dându-mă înapoi să mă concentrez. Dau din cap și, cu mâinile tremurătoare, ating costumul meu pentru a scoate bucata de hârtie împăturită. Îi zâmbesc ușor Victoria înainte de a respira adânc.

-"Victoria, ești cea mai uimitoare femeie pe care am întâlnit-o vreodată. Mă faci să zâmbesc în fiecare zi doar fiind tu însuți. Indiferent ce ne-ar arunca viața, voi fi alături de tine. Sei il mio unico e solo, per sempre ." (Tu ești singura mea, pentru totdeauna) Îmi bag pagina înapoi în buzunar și ea îmi zâmbește, cu lacrimi în jurul ei.

Se întoarce să se uite la Gio care îi întinde o bucată de hârtie. Își mușcă buza de jos în timp ce se uită peste cuvintele ei înainte de a vorbi.

-"Luca, nu am știut ce înseamnă dragostea până te-am cunoscut. Mă faci să mă simt în siguranță și dorită. Nu există nimic care să-mi schimbe vreodată dragostea pentru tine. Sei la mia luce nella tempesta." Spune ea, o singură lacrimă. alunecându-i pe obraz în timp ce vorbește. (Tu ești lumina mea în furtună) Zâmbesc la cuvintele pe care i le-am spus odată și ne întoarcem amândoi către preot. Îi așez  verigheta pe deget înainte ca ea să facă la fel.

-„Acum vă declar soț și soție." Spune preotul cu voce tare.

-„poți să-ți săruți pe mireasa." Înainte ca el să-și poată termina fraza, îmi încolăc brațul în jurul taliei ei și o înfund pe Victoria peste braț, apăsându-mi buzele de ale ei. Mâinile ei vin să-mi cuprindă fața și ea zâmbește în sărut. Ne despărțim și abia atunci îmi amintesc că catedrala plină ne privea.

Toată lumea este în picioare, aplaudă și aplaudă. Antonio a pus-o pe Elle pe umerii lui care bate din palme. Îi zâmbesc unei Victoria care chicotea în timp ce își înfășoară brațele pe unul dintre al meu. Mă aplec și o sărut pe frunte înainte de a o ghida înapoi pe culoar. Unii dintre bărbații mei fluieră când trecem și obrajii ei devin mai roșii. O trag pe un mic coridor din spatele bisericii.

-„Bună ziua, doamnă DiSilva." Îi zâmbesc, complet amețit.

-„Îmi place felul în care sună, domnule DiSilva." Îmi zâmbește ea înapoi. Îmi înfășur brațul în jurul taliei ei și o trag la pieptul meu. Ea ridică privirea la mine cu nimic mai puțin decât adorație și îi sarut buzele. Limbile noastre se încurcă împreună în timp ce buzele noastre se mișcă în armonie.

Ea își înfășoară brațele în jurul gâtului meu pentru a mă trage mai aproape, iar eu îmi folosesc strânsoarea pe ea pentru a-i strânge șoldul, făcând-o să țipe.

-„Fratello." Strigă Antonio din spatele meu. Ne despărțim și ea se uită peste umărul meu la el. Respir adânc înainte de a mă înfrunta cu el.

-„Hai să mergem." Îndeamnă Antonio.

-„Avem o petrecere la care să ajungem."

- „Come il mio angelo." Îi spun Victoriei, desfăcându-mi trupul de al ei pentru a-mi pune mâna pe partea mică a spatelui ei.

________________________________