"Chiar și cele mai frumoase povesti de dragoste au un sfârșit..."
Reyna Shelton nu duce tocmai un trai bun la vechiul liceu, iar părinții săi dornici să o vadă fericită o înscriu la un liceu de primă clasă. Acolo viața i se schimbă radical odată cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
L
uni
Nici nu cred că uram o zi mai mult decât asta. Începutul săptămânii. Nu doar că orele erau plictisitoare, dar și profesori. Nu înțeleg de ce se mai chinuie sa vina să ne mai predea dacă sunt așa de mohorâți. Acum eram în ora de geografie, unde bineînțeles că aveam test. Femeia asta doar atât știe, test și ascultat. Ea nu a auzit niciodată de viață? Căci nu prea pare să știe să o folosească.
- Pssst, o șoaptă de lângă mine îmi suflă în ureche. Era Dean.
- Zi, șoptesc cât să mă audă doar el.
La cum se strâmbă, dacă ziceam un cuvânt mai lung sigur nu-l înțelegea. Oricum, mereu când vorbesc, parcă vorbesc în șoaptă. Pe când Jennifer, atunci când vorbește o aud trei sectoare și două blocuri.
- Spune-mi și mie ce ai scris la exercițiul 2 de la subiectul 3?
De când stau cu el în bancă doar asta aud. ,,Ce ai scris...?" , ,,Cum ai scris...?" , ,,Ce trebuie sa facem...?". Zici că eu aș fi un telefon ce îți dă totul mură în gură. Acum câteva luni mă gândeam că eu voi copia mai mult de la el, nu el de la mine. Fie vorba între noi, pare mult mai deștept.
- E simplu, îi zic.
- Pentru tine. Haide, zi-mi și mie. Îți dau un suc, promit.
Sucul acela mi-l promite de la începutul anului. Nici nu cred că o să îl primesc vreodată, dar speranța moare ultima.
- Bine, i-al, mă dau bătută și îndrept foaia spre el. Creierul meu cred că m-ar omorâ în secunda asta daca ar putea.
- Ești cea mai tare, Reyna, îmi zâmbește.
Sper totuși să nu se prindă atunci când o să corecteze testele. Data trecută ne-a făcut o morală...
- Știu.
- Ești o arogantă, șoptește cu o urmă de amuzament.
- Iar tu un îngâmfat.
*
Avem ora de sport și chiar ne "doream" ca cei din a12a A să joace cu noi. Când profesorul a ajuns pe teren a venit însoțit de ei. Și ceva și mai minunat, este clasa lui Dalton.
Acum se uită de pe bancă fix pe linia mea cât timp alergam. Ne făceam încălzirea iar faptul că Dalton își plimba ochi peste pielea mea lăsată la vedere nu mă liniștea deloc. Era pe bancă cu minunatul și unicul Allan, cel mai bun prieten al lui, și singurul. La fel de îngâmfat ca el, normal.
Allan mă încuraja de pe margine cu țipete și urlete, care să fiu sinceră îmi dădeau dispoziția potrivită în momentul ăsta. În schimb Dalton nu își schimbase nici postura dar nici mima feței de când apăruse. Stătea cu mâinile încrucișate la piept și cu privirea neutră. Corpul bine lucrat i se vedea perfect prin tricoul alb pe care îl purta. Pantaloni de blug pe care îi purta se îmbinau perfect cu nuanța de un alb imaculat al tricoului, dar și cu nuanța maronie a pielii.
