"Chiar și cele mai frumoase povesti de dragoste au un sfârșit..."
Reyna Shelton nu duce tocmai un trai bun la vechiul liceu, iar părinții săi dornici să o vadă fericită o înscriu la un liceu de primă clasă. Acolo viața i se schimbă radical odată cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stau pe marginea patul și mă gândesc la toate cele întâmplate ieri. Cuvintele sale parcă mi-au rămas întipărite în minte. Oricât aș încerca să nu mă gândesc la ele, eșuez.
Cum să spună tâmpeniile alea? Parcă eram prieteni, nimic mai mult.
Vin eu la tine. Cum naiba să se gândească la una ca asta? Promit că nici nu-i deschid ușa.
Ultimele cuvinte spuse de el m-au dezamăgit foarte mult. Și-a petrecut noaptea alături de Nicole pentru a-l ajuta să remedieze situația pe care eu i-am provocat-o. Cât de mult aș fi vrut să-i țip în față că e un mare misogin.
Telefonul începe să-mi sune, scoțându-mă din tranșă. Îl iau imediat de pe noptieră iar numele lui Jenni apare pe el. Îi răspund fără vreun fel de oprire.
- Blondo, mă tachinează ea.
- Foarte amuzant, vipero, zâmbesc la apelativul acesta.
- A sărit pe tine?
Mă întreabă, chicotind. Bună treabă, Jenni! E doar vina ta!
- Nu a avut când, o informez.
- Și se mai lăuda că e expert în femei, oftează. Mâine seară sigur nu mai scapi, mă asigură.
- Îl aduci chiar tu aici? Vezi să-l pregătești de acasă, rânjesc.
Sper că idiotul de Dalton nu a ciripit nimic. Are gura puțin cam spartă.
- Vei veni cu noi, idioato! Mergem la o petrecere.
- Cine a zis că accept?
- N-ai de ales, blondo. Ești invitatul special.
*
Vizionam serialul pe care îl începusem recent când deodată o bătaie în ușa de la intrare mă face să-l opresc. Nu așteptam pe nimeni iar părinții mei aveau să se întoarcă abia peste două săptămâni.
Las laptopul pe pat și pornesc spre scări. Le cobor încet, împleticindu-mi picioarele amorțite. Eram atât de obosită încât etapa mersului era aproape imposibilă. O a doua bătaie, mai tare de această dată, se face auzită. Urăsc ca cineva să insiste.
Apăs mânerul ușii și dau ușa înlături. Dalton, rupându-se în toată frumusețea și cu un zâmbet de milioane, mă privește din prag. Părul ușor ciufulit îi accentua fața perfectă și ochii întunecați.
- Desfășoară-te repede, îl atenționez. Tocmai mi-ai întrerupt serialul.
- De ce nu ai venit astăzi? mă ia la rost.
Poate dacă i-aș spune că am uitat nu ar crede nicio boabă.
- Nu am avut timp, îl privesc în ochi.
- Ai uitat tocmai de mine, blondo?
De ce mereu știe cum să creeze o atmosferă atât de încinsă? De fapt, a avut o seară incendiară cu Nicole, e și normal, Reyna.
- Te crezi prea important.
- Dorești să discutăm afară sau mă lași să intru?
Mă dau într-o parte pentru al lăsa să pătrundă în casă. Analizează fiecare colțișor al casei, văzând cum pe fața lui apare un zâmbet.
- Blonda mea e atât de bogată? se întoarce pentru a mă privi.
- Tocmai vizionam un film, îi reamintesc.
- Dă-l dracului de film, Reyna! Pentru ce crezi că am venit aici? Pentru ați admira superba locuință?
Gesticulează nervos. Mă uit buimacă la el neștiind ce aș putea spune.
- Dalton...
- Nu iți dai seama de lucrurile care ți se oferă pe tavă, blondo, pufnește.
Negrul blând de mai devreme din ochii săi se transformă cu fiecare cuvânt pe care îl spune într-unul de nerecunoscut.
- Îmi pare rău, Dalton, încerc să liniștesc atmosfera. Vino când vei fi mai liniștit.
- Asta s-o crezi tu.
Se apropie încet și calculat de trupul meu. Cu fiecare mișcare pe care o face amintirile de ieri năvălesc fără oprire în mintea mea. Nu cred că apropierea asta este tocmai potrivită pentru noi doi, dar se vede că niciunul nu vrea scape de ea.
- Te-am avertizat ieri, Reyna.
Ajunge în fața mea și mă apucă de ambii obraji. Își lasă fruntea peste a mea iar un fior îmi străbate tot corpul.
- De ce ești atât de încăpățânată? oftează el prelung.
- Iar tu de ce ești atât de misogin?
Rânjește. Sunetul ăsta ar trebui să fie interzis pentru el.
- Mă crezi afemeiat, Reyna? rostește înainte de a-și desprinde fruntea de a mea.
- Chiar așa ești, Dalton, îl privesc în ochi. Te-ai văzut aseară cu Nicole doar pentru că eu nu am fost în stare să...continui ceea ce am inceput.
- Îmi miroase cumva a gelozie?
Îmi prinde fața în palme și face un gest necugetat, încearcă să mă sărute. În schimb, planul lui este încurcat de capul meu care automat se întoarce.
Rânjește înainte să spună:
- Nu și de data asta.
Și, s-a întâmplat. Își lipește brusc buzele de ale mele de parcă ar fi ultimul lucru pe care vrea să-l facă. Îmi linge buza de jos încercând să-și facă loc în cavitatea mea bucală.
Rânjesc în sărut dându-i ocazia să-și azvârle limba în gura mea. Icnesc de surprindere atunci când limba lui face contact cu a mea. N-am mai avut niciun sărut până acum, dar presimt că ăsta o sa rămână preferatul meu.
Nu ar trebui să zic asta, dar știe ce face. Cu siguranță la câte fete le-a băgat limba în gât, chiar s-ar numi priceput.
- Așteptai momentul ăsta? mă prinde mai bine de talie.
