Capitolul 20

2.8K 170 71
                                    

- Reyna, vino puțin! mă cheamă  antrenorul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Reyna, vino puțin! mă cheamă antrenorul.

Mă deplasez spre el și mă așez pe bancă. Mă întorc spre el și îi zâmbesc:

- Bună ziua! S-a întâmplat ceva?

- Știi ceva de Dalton? Am înțeles că ești prietenă cu el și mă gândeam că poate ai aflat ceva.

Îmi mijesc ochii spre el. Sincer, nu mă interesează ce face sau dacă e bine.

- Îmi pare rău, dar nu știu nimic, mă scuz.

- E in regulă, oftează. Ești obosită, du-te.

Îmi zâmbește înainte să mă ridic.

*

Ajung la ușa de la intrare și o trântesc atunci când pătrund inăuntru, mergând în camera mea. Am nevoie doar de un moment de liniște.

Îmi las cele avute la mine pe pat și intru la baie pentru a face un duș. Îmi aleg la întâmplare o pereche de pantaloni scurți din satin de nonculoarea neagră, mult prea indecenți pentru mine, o parte din fund fiindu-mi descoperit. Maioul fiind din același material și de aceeași nonculoare. Sincer, la cât de confortabil mă simt în ele nici nu îmi pasă cât de vulgare sunt.

Dușul decurge repede, deoarece îmi doream neapărat să mă odihnesc. Atunci când pătrund în cameră și văd patul in mijlocul ei, mă arunc direct pe el, deranjând plapuma pufoasa de un roz pal. Prind in mâini materialul de parcă aș pica de pe el și m-aș face una cu pământul. Răcoarea ce o emană aceasta pe palmele mă face să mă simt în largul meu.

Mă ridic de pe ea doar pentru a o da la o parte și pentru a mă cuibări sub ea. Îmi închid ochii fiind mult prea sigură că somnul mă va fura instant.

O bătaie în ușă mă face să blestem persoana ce se află de după ea, nefiind interesată dacă ar fi cineva apropiat.

Într-un final, văzând că bătăile nu au de gând să înceteze mă ridic robotic din pat. Mă așezasem atât de bine încât dacă ar fi ceva mult prea banal aș lua persoana acea la bătaie.

Deschid ușa iar ochi mi se măresc atunci când văd cine se află după aceasta.

- Îmi dai voie să intru? mă întreabă acesta.

Mă dau într-o parte pentru ai asculta cerința și de al lăsa înăuntru. Pășește în încăpere și se întoarce pe călcâie pentru a mă privi.

- Cum ești?

- Cine? Eu?

Doamne, Reyna! Normal că tu.

- M-ai vezi pe cineva pe aici? surâde uitându-se în jur.

- Presupun că... sunt-sunt bine.

Să mă ciupească cineva dacă este un vis. Toc-tocmai mă bâlbâiam in fața lui Dalton?

- Văd că poți merge, spun, încercând să schimb subiectul.

- Săptămâna viitoare mă întorc, mă informează. După cum vezi mă descurc cu el.

Se apropie de mine și mă apucă de șolduri. Mâinile mi se agață din instinct de brațele lui descoperite, deoarece purta doar un tricou negru. Imediat cum vede gestul meu mâinile lui îmi prind mai bine mijlocul.

Îi simt imediat buzele moi peste ale mele. Îi răspund la sărut, captată de dorință. Doamne, cât așteptam să le mai simt gustul buzelor ăstora.

Limba lui se împleticește cu a mea, ducând un război. Câteva gemuturi își fac loc printre buze, lăsându-le să evadeze.

Îmi apucă tivul maioului pe care îl purtam, ridicând puțin de el. Mâinile lui se opresc pe abdomenul meu iar acesta întrerupe sărutul și mă privește în ochi.

- Spune-mi să mă opresc, Reyna!

- De ce?

Își lipește fruntea de a mea și își închide ochii, eu având mai mult acces la mirosul parfumului lui.

- Mi-am propus să mă controlez în fața ta, dar în seara asta, se duce dracului cu totul dacă nu te îmbraci mai decent. Pantaloni ăștia mă ispitesc în păcat, blondo.

Cuvintele lui mă fac să-mi măresc ochi cât cepele, dar profitând de acest moment îi intru în joc.

- Te ispitesc in păcat, zici? îl întreb înainte de a-mi dezlipi fruntea de a sa. Cine te oprește să nu intri in el?

Un chicot îi părăsește buzele, făcându-mă și pe mine să zâmbesc.

- Te joci cu focul, blondo!

- Atunci lasă-mă să mă ard, brunetule.

Degetele mele ajung pe obrazul lui și încep să-l mângâi. Capul și-l lasă moale în palma mea, făcându-mă să mă topesc la gestul său.

Își desprinde mâna de coapsa mea și o duce în spatele cefei. Gestul acesta mă face să-mi duc mâna unde îi țineam obrazul pe lângă corp, lăsându-i acces mai mult la ceafa mea.

- Haide, iubito, să vedem de ce ești în stare.

Oh, vai! Începe jocul!

Dalton - În rescriere Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum