Ochiul Existenței

Salvat de clopoțel

Pe ușile încăperi intră niște gărzii cu nimeni altul decât fratele lui Vasilescu, ținea în mâna colierul lu' tată său care nu mai este printre noi.

Iar scena a decurs cam așa:

-L-am prins pe micul hoț!striga unul din cei doi gardieni.
-Acum nu mai ai unde să fugi!spuse cu măndrie celălalt gardian.
-Ce să facem cu el Măriile voastre?spuse ambii în același timp.

Stătea împăratul pe gânduri mângâindu-și bărbia dar nicio o secundă nu trecu că măndrul de Magnus răspunse:

-Să fie pedepsit conform legii.

Invitați se uitau cu milă la bietul băiat căci stiau legile stricte și aspre ale împărăției.

-Cum spui tu,Magnus.împăratul grăi.
-Nu faceți asta.răspunse Vosi pe un ton ca o zgârietură.
-Legea este lege,servitorule.spuse Magnus cu sânge rece.

Mama sa intrase îngrijorată pe ușa odăi dar a fost oprită din a-și salva fiul.

-Vă rog,nu băiatul meu.
-Scoateți-o pe femeia asta din cameră.spuse împăratul gărziilor.pe scurt doi masochiști.

Pe când să fie viața băiețelului luată se auzea un clopoțel sau ce părea un clopoțel.În mâna împărătesei suna de jor clopoțelul iar aceasta se uita în gol.

-Lăsați bietul băiet.a grăit Măreața împărăteasă.
-Legea e lege scumpa mea.adăugă împăratul
-Da legea e l-
-Tu să taci.răspunse împărăteasa oprindu-l pe Magnus să-și termine propoziția.

Se ridică Măria sa și se duse lângă băiat,invitați find surprinși și ușurați de cea ce se întâmplase.

-Cum te numești micuțule?
-L-l-l-Lenuț.răspunse băiețelul speriat cu lacrimi în ochii săi.
-Ce nume frumos.spuse ea zămbind.

Îl luase de mână și duse la mama sa,aceasta mulțumind-ui că i-a cruțat fiul.Vasilescu stătea ca o stană de piatră ne venindu-i să creadă ce se întâmplase.Magnus părea nemulțumit cu ce se întămplase,împăratul stând pe scaun cu niste ochii însângerați.

Dupa o lună de zile și nopți

Totul era liniștit iar nimeni nu se mai gândise la acea întămplare urâtă.Familia își continuă viața obișnuită fără probleme și chiar de era una se rezolva că la orice este o soluție.În schimb relația dintre Seth și Sasha se răci.

-De ce ai lăsat pe hoț să scape nepedepsit?întreabă el pe ea.
-Un copil să fie hoț?Tu măcar auzi ce vorbești?adaugă împărăteasa.
Nici nu a furat nimic,acel colier le aparținea.
-M-ai făcut de râs în fața la toată lumea.adăugă măria sa.
-Te-am făcut și să gemi în noapte acea dar de lucrul ăla văd că nu-ți rușine.

Împăratul stătu și înroși la fața căci Magnus era în aceași cameră cu ei.
-Ce?am crezut că ea suna așa atunci.făcu Magnus ochii ca prunele de mari
Împăratul ieși pe ușă mai repede ca fulgerul,împărăteasa răzând și ieșind lent din încăpere.

Va continua