Capitolul 3

205 18 1
                                    

   Dimineața m-am trezit cu fața la cearșaf.Eram așa de somnoroasă.Mama mi-a pregatit micul de jun.M-am grabit să mănânc și să mă îmbrac pentru a putea prinde autobuzul scolar care ducea la liceu.

     Stând pe scaunul autobuzului, am observat o pata mare de sânge proaspât.M-am speriat țngrozitor, iar în clipa următoare am întrebat șoferul

-Mă scuzați... Ce este cu această pată de sânge?

Aceastâ întrebare mi-a lăsat și mie un semn de întrebare, deoarece genul meu de persoană era una pe care nu o interesau lucrurile din jurul ei, și căreia nu îi placea să atragă atenția.

-Aaaa!Mă scuzați! și în urmatoarea clipă, i-a mopul așezat în fundul autobuzului și începe să șteargă balta de sânge care se acumulase, dar nu îmi răspunse la întrebare, așa că mi-am scos telefonul din buzunar și am început să mă joc.

    Ajunsă în fața liceului, cineva mă striga cu disperare

-Evaaaa!!!

M-am întors ușor enervată, dar zâmbetul mi-a apărut pe buze când am văzut-o pe Alesia, o colegă de clasă, foarte amuzantă, pe care o admiram deoarece povestea pe care o trăia acasă era una foarte tristă, deoarece părinții ei sunt despărțiți, iar mama ei vitregă nu o înțelegea de loc.

-Hey! Ce faci? am întrebat-o eu zâmbind.

-Bine, merg la școală... DIN NOU !! îmi răspunde ea exasperată.

-Eh!! Mai avem 3 sâptămăni de școală și apoi vine vacanța! am spus eu încercând să îi luminez ziua.

-Daa! îmi raspunde ea, ușor forțată.

   Nici măcar nu mi-am dat seama când am ajuns în clasă. Mi-am salutat toți colegii, îmbrățișăndu-i, de parcă nu i-am văzut de un secol.

   Imediat după mine intrase și diriginta în clasă, cu un zâmbet lar pe față, de parcă a învins un dragon cu 7 capete.

-Dragi copii, vreau să vă spun că am organizat o excursie până la un conac vechi din Transilvania. Ea include masă dimineața, la prânz și seara, un pat pentru fiecare pentru a ne putea odihni noaptea și plimbari peste plimbări. Un lucru foarte important este că această excursie costă doar 100 de lei.

   Deodată un coleg de al meu o întrerupe pe dirigintă

-Câte zile durează excursia?

-Șapte zile! răspunde diriginta bucuroasă.

   Toți colegii mei erau încântați de această veste, în afară de mine, deoarece mie nu îmi plăceau excursiile, pentru că drumul cu mașina, pentru mine, era un chin.

Nu te mai întorci!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum