Capitolul 9

167 16 2
                                    

Ziua a fost un coșmar pentru mine. Toată lumea plângea din cauza disparițiilor ciudate, dar și din cauza Ellei, care devenea din ce în ce mai violenta.
M-am atașat foarte tare de Alexandru, pot spune chiar că el îi luase locul Ellei. De multe ori chiar mă făcea să uit de stresul pe care îl purtam.
Ella devenea din ce în ce mai ciudată. Ea apărea și dispărea subit. Avertizările ei pentru mine erau din ce în ce mai dese, ba chiar în una din zecile de scrisori pe care le lăsa pe noptiera mea scria așa: " să ști că sfârșitul tău se apropie, iar prima dată îți voi omorî persoanele dragi și apoi te voi face feli și pe tine. Aștept cu nerăbdare acea zi și îți promit că o să te doară cumplit. Cu drag Ella ". Am rămas socată din cauza acestei scrisori. Nu stiam la ce se referă. Oare vrea să îmi omoare familia? Acest gând mă făcu să plâng și îmi tot puneam întrebarea: ce i-am făcut de vrea să se răzbune în acest hal pe mine?
Ella apăru deodată în spatele meu și îmi spuse:
-Eva.... Să ști ca ziua se apropie! Spuze ea râzând cu un râs malefic.
Ea dispăru deodată, făcându-ma să plâng și mai amar.
Am ieșit din cameră, îndreptându-ma spre balcon pentru a lua puțin aer proaspăt. Alexandru apăru deodată în spatele meu și mă întreba:
-De ce pangi? Ce ți s-a întâmplat?
-Ella îmi tot dă avertizări și mă tem enorm de mult pentru familia mea. Nu înțeleg nici acum ce i-am făcut atât de grav încât să îmi facă una ca asta.
-Dar te-ai gândit vreo clipă că Ella poate fi posedată? mă întrebă el ușor înspăimântat.
-Exclus! Ella este o persoană credincioasă, nu poate pune mâna nici un duh necurat pe trupul ei.
-Nu ai niciodată de unde să ști acest lucru! îmi răspunde el, făcând ochii mari.
Brusc ușile se zgâlțâiră în toată casa, iar un vânt puternic se porni pe balconul unde ne aflam noi. Ella apăru în fața noastră, plutind, cu pârul ciufulit, îmbrăcată într-o cămașă de noapte plină cu sânge.
-A sosit clipa Eva!!


Nu te mai întorci!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum