Nu te mai întorci!

Despre mine

-O nuu! Vine spre mine! Cred că mi-am găsit sfârșitul!
Ok. Să încep cu începutul poveștii, ca să înțeleagă toată lumea.
Pe data de 1 octombrie 1999 mama m-a născut pe mine: o fetiță drăgălașă de doar 3 kilograme. Am copilărit dintr-un sat mai retras din România, într-o casă modestă, cu o familie cum se cade. Privind copilăria mea, era una destul de trăsnită. "Gașca" mea de copii cu care mă jucam mai mereu era una nebunatică, mai pe scurt: făceam tot ce ne trecea prin cap.
Vecina mea avea o nepoțică, de vârsta mea, pe nume Ella, care, pe parcurs a devenit cea mai bună prietenă a mea. Nu îmi pot imagina viața fără ea, îmi știe toate secretele, și la rândul meu și eu îi știu toate secretele. Este o fată frumoasă cu ochișori mari de culoare albaștrii, cu un pâr lung de culoare șaten deschis și o siluetă de invidiat.
La liceu totul este perfect.Colegii mei sunt niște persoane minunate, cu o inimă mare. Față de Colegii din generală, ei sunt niște îngerași. Pot spune că generala a fost un chin pentru mine. De la colegii care mă bârfeau zilnic, până la profesorii care puneau note pe "ochi frumoși". În fine...să lăsăm asta, contează prezentul, nu trecutul.
Prieteni buni mi-am făcut și la liceu, spre exemplu Ana: o fată frumoasă, înțelegătoare și tupeistă; și Mădălina: o fată pe care nu o prea bagă nimeni în seamă din cauză că ea este o persoană care le spune tuturor povestea ei, asta fiind ușor ciudat deoarece pe nimeni nu intereseaza povestea ta de iubire şi certurile dintre voi.