Nu te mai întorci!

Capitolul 8

Venise vremea culcarii.

Eu nu puteam sa dorm din pricina lucrurilor care se intamplau in casa.

Pe la miezul noptii, Ella se ridica din pat si se indrepta spre usa.

-Unde mergi? o intreb eu.

-Sa ma hranesc. imi raspunde ea directa, facandu-ma sa tac

M-am facut comoda in pat si dupa cateva secunde dupa ce iesise Ella, am adormit instantaneu, de parca facuse o vraja.

In noaptea aceea am avut un vis foarte ciudat cu o femeie care si-a omorat proprii copii din cauza ca ei erau neascultatori

Deodata cosmarul mi se intrerupse din cauza usii care scartaia ingrositor.

Ella a aparut in camera plina cu sange pe haine.

-Ella, ce este cu tine? o intreb eu ingrijorata.

-Nu este treaba ta! imi raspunde ea usor iritata.

-Daca vrei sa te ajut cu ceva, spune-mi! o sfatuiesc eu calma.

-Nu am nevoie de ajutorul tau! urla ea.

Toate fetele se trezira din cauza urletului ei.

-Ella ce este cu tine? o intreba Ancuta. De cand a disparut Paul, nu mai esti tu!

-Nu este treaba ta! Nu este treaba niciuneia dintre voi! zbiera ea, indreptamdu-se spre usa.

Ne-am uitat cu toate la ea cand iesea pe usa.Aceasta se tranti ingrozitor de tare in urma ei..

-Ce este cu ea? Intreba Alesia scarpinandu-se in cap.

-Nu stim! ii raspundem cu toate in cor.

Dimineata, m-am trezit din cauza unui urletingrozitor, care se auzea dinspre camera baietilor.

-Ce s-a intamplat? intreaba Ana

-Nu stim! Hai sa mergem pe hol sa aflam.

Pe hol l-am vazut pe Alexandru, care plangea in pumni.

-Ce ai patit? il intreb eu, punandu-i mana pe umar.

El ma privi cu o privire blanda si cu ochii inecati in lacrimi.

-Stelian, Andrei si Elias au disparut azi noapte! Exact ca si Paul.

Ochii mi se inlacrimara iar un urlet scapa din mine:

-Doamne! Ce se intampla cu casa aceasta? Ce se intampla cu Ella?

Brusc Ella aparu in spatele meu, privindu-ma cu o privire demonica.

-Ce s-a intamplat Eva? Ma intreba ea si incepu sa rada in hohote.

Am inghitit in sec, iar ochii mi se facura ca dopurile de la sticla.

Ella ridica mana la mine, de parca ar fi vrut sa ma plescneasca.

-Da-te de langa ea! striga Alexandru, dand-o la o parte.

-De data asta ai scapat Eva, dar data viitoare nu! Iti promit! ma avertiza ea si apoi disparu ca prin minune.

Mi-am impreunat mainile si am inceput sa plang amar, rugandu-ma lui Dumnezeu sa imi dea putere sa rezist intamplarilor ciudate care se intamplau in acel conac.

-Dar ce s-a intamplat cu ea? ma intreba Alexandru, privindu-ma in ochi.

-Habar nu am! ii raspund eu inca plangand.