Capul mafiei - Prima parte

3

Cris

In viața mea nu mai văzusem atâta inconstienta la o persoana. Si numai eu știu câte văzusem. Pana la 26 de ani ai mei îmi pătasem mâinile cu tot ce se putea mai rău.

Când o persoana normal se afla in pericol caută soluții sa iasă din asta, femeia asta nu făcuse nimic. Absolut nimic...orice altcineva ar fi țipat, încercat sa fuga, sau măcar sa se apere...totala inconstienta. Oare are idee cat de multe lucruri oribile i se pot întâmpla?

Am închis microfonul înainte sa mai spun ceva, numele meu o aduse la tăcere pentru moment , asa ca am folosit asta pentru a da câteva telefoane. Trebuia sa se ducă cât mai repede vorba ca o avem pe fiica imbecilului si speram sa iasă rapid de oriunde s-ar fi ascuns.

Drumul către casa era relativ scurt, imediat ce am ieșit din oraș am intrat in câmpul bine cunoscut de mine, si apoi in mică pădure, locul ideal pentru omeni ca mine. Izolat si ferit de orice forma de viața.

Am coborât din mașina in fata casei si am deschis usa din spate a dubei. Femeia stătea ghemuită cu genunchii la piept iar lacrimile ii brăzdau fata.

- Coboară!

Își ridica ochii plini de lacrimi către mine si am putut sa-i citesc acolo toată panica. Își șterse nasul cu dosul palmei si se ridica pentru a ieși din mașina.

- Orice ar fi făcut tatăl meu eu nu am nici o implicare in asta.

- Știu!

- Serios? Atunci ce vrei de la mine?

- Nimic, ești doar momeala.

- Ce te face sa crezi ca o sa vina vreo data sa ma salveze pe mine?

Tonul ei era ironic si eram ferm convins ca nu joaca teatru. Eram ferm convins ca nu o sa iasă jegul de unde se ascunsese dar asta era jocul tatei, si fie ca-mi plăcea sau nu , îl jucam.

Privind-o îmi dădeam seama ca e o femeie extrem de frumoasa, cam scunda dar totuși sexi , cu ochi foarte expresivi de un negru intens si buze pline. Ceea ce o făcea sa arate ca o printeasa era de fapt parul bogat si lung, lăsat sa cada in valuri peste umerii ei slabi. Ma întreb cum de era singura arătând in felul asta?

În alte circumstanțe as fi încercat ceva, măcar o noapte cu ea , dar gândul ca cel mai probabil o sa fiu nevoit sa-i pun arma la tâmpla in cel mai scurt timp posibil îmi făcea greață.

Poate totuși apare tatăl ei, ar fi păcat ca ea sa moara pentru ceva ce el făcuse.

- Nu aveam decât sa încercam, nu? Acum sa vedem cât noroc o sa ai tu!

I-am făcut semn bodyguardului de la usa , iar acesta se apropie cu mâinile strânse in pumni , arătând ca o gorila pe lângă corpul fragil al Alexei.

- Condu-o in camera de oaspeți! Asigura-te ca are tot ce-i trebuie.

Întinse mâna către umărul fetei dar aceasta se feri.

- Nu ma atinge!

- Nu o sa te atingă nimeni fără voia mea, stai liniștita!