Capul mafiei - Prima parte

18

Cris

M-am trezit cu mâna Alexei managaindu-mi parul cu mișcări lente si pline de caldura. Am deschis ochii căutându-i pe ai ei si îmi zâmbi.

- Nu  intetionam  sa te trezesc. Se scuza ea.

- Neața! Am murmurat ridicându-mi capul sa o sărut. Cât e ceasul?

- Noua!

- Noua! Am întrebat nevoindu-mi sa cred. Nu am mai dormit de mult pana la ora asta.

- Ma bucur ca apuci sa te odihnești puțin.

Se ridica din pat si trase pe ea un halat de baie.

- Ce faci? Am întrebat nemulțumit.

- Ma gândeam sa cobor la Bucătărie, fac ceva de mâncare si după ...bănuiesc sa pleci iar astăzi...

- As putea sta! Am spus aruncând pilota de pe mine ca sa-mi vada erecția.

Rase amuzata apoi ofta cu părere de rău.

- Oricât as vrea ,știu ca ai treaba. Crezi ca acel comisar va afla ceva?

- Ma îndoiesc. Ar fi dat un semn pana acum.

După un moment de tăcere Alexa îmi caută ochii cu privirea.

- Cris?

- Da , iubito?

- Ai avea atatea dovezi , atâția oameni care vor sa se răzbune pe tatăl tău. De ce te zbați atât sa dovedești ceva ce te-ar  răni cumplit?

Am deschis gura sa-i răspund , apoi am închis-o realizând ca nu am un raspun. Mama murise când eu eram doar un copil, multe din amintirile cu ea dispăruseră din memoria mea, multe din amintirile rămase erau încețoșate , poate chiar schimbate de mintea mea in toți anii. Dar un lucru era mai viu ca niciodată, si ii mulțumeam cerului ca asta îmi rămâne in minte neschimbat...chipul mamei! Ochii ei blânzi si plini de dragoste, înconjurați de gene groase , lungi si dese, ce contrastau perfect cu verdele aprins , buzele pline , ce zâmbeau mereu când ma vedea, veșnicul ei coc "lejer" așa cum îl numea si rochiile lungi si largi ce le purta. Umbla Desculță prin casa, de multe ori pe vârfuri, pentru ca făcuse balet. Era un înger pe holurile casei. Trebuia doar sa închid ochii si sa ma gândesc la ea , ca sa-mi amintesc cum ma chema la ea mergând in fata mea, pe vârfuri cu ținuta ei angelica.

- Tot ce vreau sa spun...continua Alexa. Este ca sunt multe alte lucruri pe care le-ai putea dovedi ca sa-l bagi la închisoare. Eu am simțit cum e sa afli ca un părinte ți-a ucis un alt părinte...nu vreau sa treci prin același lucru.

- Nu știu...dar cumva am impresia ca așa a fost. Poate caut doar un motiv puternic sa-i trag un glonț in cap, sau poate caut doar sa aflu ce s-a întâmplat cu adevărat ca sa-i liniștesc cumva sufletul mamei. Nu știu...dar vreau sa știu adevarul!

Ofta lung apoi se întoarse către usa.

- Ești suparata pe mine? Am întrebat sprijinindu-ma in cot.

- Nu! De ce as fi suparata pe tine? Doar încerc sa te înțeleg si nu prea reușesc...

- Am doar o dorința nebuna de a sti tot ce se întâmpla..,