Capul mafiei - Prima parte

8

Cris

"Calm! "

Acesta a fost cuvântul ce-l repetasem in sinea mea de mai bine de douăzeci de minute, de atât de multe ori încât devenise obsedant. Dacă făcusem o descoperire noua despre mine era asta: ma puteam enerva mai rău încercând sa ma calmez singur.

Ce ma frustra de fapt si mai tare era faptul ca nervii mei se datorau in primul  rând mie personal! Cum am putut sa o las in mijlocul drumului? Si ce caut in locul asta , parcat la întâmplare , in loc sa ma fi întors după ea?

Am pornit motorul intenționând  sa ma întorc apoi rasul ei ironic de mai devreme reveni in mintea mea parca călcându-mi de tot răbdarea-n picioare!

"Calm!"

Ce nu puteam sa înțeleg era cum putea sa râdă când eu eram serios si avem cele mai bune intenții din viața mea? Si cum putea sa ma refuze? Mai ales când ea insistase sa recunosc ca între noi e mai mult...ca simt ceva pentru ea. Erau femeile atât de...meschine sau era doar felul ei de a se juca cu mine?

Telefonul meu suna si mi-am amintit ca cel mai bun tratament pentru nervi era sa te concentrezi pe ceva important.

- Spune! Am rostit printre Dinți o data ce am răspuns.

- Nu te-am prins tocmai bine...se auzi vocea nesigura a secretarei mele.

- Nu tocmai. S-a întâmplat ceva ?

- Ai auzit de o anume Rodica Ilie?

- E o arhitecta. Ce-i cu ea?

- Vrea sa te vada! Spune ca-i urgent.

- E acolo?

- Da! Am băgat-o in sala de ședințe si am servit-o cu o cafea.

- Bun! Ajung in 20 de minute.

Am închis fără sa mai ascult salutul ei de final si m-am grăbit către biroul firmei. Din mers l-am sunat pe Alin.

- Sefu? Întreba parca trăsnit.

- Nu te bucura prea tare! E ultima ta șansa!

- Sigur! Hm...mulțumesc! Ce trebuie sa fac ?

Am tras aer printre Dinți si m-am adunat.

- O sa-ți trimit locația Alexei. Te ții după ea dar de data asta fa-te invizibil. Nu vreau sa știe ca este păzită.

- Sigur!

Am închis si am deschis aplicația de localizare a telefonului ce o instalasem si in cel al Alexei rugându-ma in sinea mea sa nu-si fi închis telefonul.
Vedeam cum perimetrul de pe harta telefonului se micșorează ajungând la un singur punc si respirând ușurat am trimis adresa către Alin.

***

- Cris ! îmi pare atât de bine sa te revăd! Îmi spuse femeia cu un zâmbet radiant.

- De asemenea! Am spus așezându-ma la locul meu.

Femeia trecută de treizeci de ani, cu un corp de 20 si o fata perfecta, atât de perfecta încât era imposibil sa nu fie operata, sa așeza grațioasă in scaunul de piele al biroului meu.