Capul mafiei - Prima parte

12

Alexa

- Cred ca e de ajuns. Am spus si m-am apucat sa-i scot acul din mâna.

- Sigur? Eu ma simt bine...

In momentul asta foarte putine din grijile mele mergeau către el. Băiatul ce zăcea pe canapea încă nu se trezise. Nu i-am răspuns...omorâse doi oameni si îl rănise pe al treilea. Deșii șocul meu trecu amintirea încă era vie in capul meu, încă îmi țiuiau urechile de la gloanțele lor. Nu știam dacă sa-l învinovățesc, sau sa-mi para rau pentru el.

Era ușor acum sa pretind ca nimic nu se întâmplase având in vedere ca trebuia sa am grija de Claudiu. Am continuat sa-i deconectez de la perfuzie pe amândoi si i-am spus aproape soptit.

- Nu te ridica imediat.

Nu ma asculta, aproape sărind in picioare un "o" lung si grav ii scapă când probabil camera se învârtea cu el. Din instinct mi-am pus brațele in jurul lui împingându-l in scaun.

- Ți-am spus sa nu te ridici!

Deșii nu aveam întentia sa vorbesc atât de poruncitor cuvintele îmi ieșiră cu tonul ăla fără sa am timp sa le opresc. Își duse degetele la tâmple in timp ce eu ii ceream lui Radu o sticla cu apa.

- Bea!

Bau fără sa comenteze apoi ofta lung si își întoarse atenția către Radu.

- Cum e Marius?

- L-au bandajat băieții, doar o zgârietură, ai țintit bine...ce facem acum?

- Lasă-l sa stea acolo câteva ore apoi o sa-i dam drumul. Nu ne permitem un război cu ei.

- Bătrânul?

Cris ofta lung apoi își scoase telefonul uitandu-se la ceas.

- E târziu acum, hai sa nu-l deranjam. Si așa nu cred ca da doi bani pe toată situația asta, altfel nu o crea.

- Totuși, nu-i poți da jumătate înapoi fără acordul lui...

Cris își mișca mâinile agitat pe pantalonii murdari de sânge. Privirea mea se muta de la unul la altul si ma întrebam încă o data cum de ajunsesem in situația asta.

- Ba uite ca pot! Nu îmi permit sa intru in război cu ăștia, repet. Asta nu înseamnă decât si mai mulți morți...

Radu își lasă greutate pe un picior apoi ofta lung.

- No...atunci sa ne pregătim pentru avalanșa. Bătrânul nu o sa fie deloc mulțumit.

Cris își muta privirea către mine.

- Ma pot ridica acum?

- Doar mișcate încet...

- Presupun ca o sa fi bine...ia-o încet.

Se ridica cu atentie de data asta , paru ca se clatină puțin dar se redresa imediat.

- Cu el ce facem? Intreba Radu uita du-se cu regret la Claudiu.