Nimfele aerului (PAUZA)

Capitolul 2

    Parcă treziţi din somn, cei patru reveniră la realitate, încercând să îşi dea seama ce s-a întâmplat. Afundaţi în gândurile lor, aceştia s-au întors la corturi, unde au decis să stea puţin să se odihnească.

- Hei, Scott, la ce te gândeşti acum?

- La nimic... Doar la fetele din pădure şi mai presus de toate, la un grătar. Mor de foame! Jackson auzi, tu îţi aminteşti să le fi văzut pe fete plecând?

- Băieţi, fiţi atenti. Fetele alea, erau reale. Trebuie să le căutăm şi mâine seară.

- Taylor, acu’ zi sincer...te-ai lovit la cap? Cum adică „reale”?

- Adică nu ne-am imaginat.

    Restul serii a decurs normal.

        A doua zi,cu toţii erau deja mai lucizi, aşa că imediat după micul dejun au hotărârt să se ducă din nou la lac, în speranţa că le vor vedea din nou pe fetele din seara trecută. Asta în cel mai bun caz, dacă nu, vor trage o baie pe cinste care să îi dezmorţească complet.

Aerul rece şi umed, combinat cu ceaţa stăteau aşternute peste luminiş. Iarba acoperită şi ea de rouă, devenise un covor umed şi răcoros. Primele raze ale soarelui deja risipeau ceaţa, începând totodată să încălzească şi lacul, unde cei patru încercau să se înece reciproc. Terminănd cu bălaceala, aceştia au decis să se usuce sub copacul din apropierea lacului, încercând să caute şi ceva care le-ar fi spus cine sunt acele fete. După câteva minute de încercări, aceştia s-au dat bătuţi, negăsind decât două lucruri mai ciudate, mai exact, faptul că pomul de care una din fete se rezemase începuse acum să se usuce, iar iarba din locul în care ele dansaseră, părea acum arsa. Fără să ia aceste lucruri în seamă, aceştia s-au întors la corturi, unde şi-au văzut liniştiţi de restul zilei, până mai spre seară.

- Ar trebui să ne întoarcem, poate că au revenit fetele alea.

- Jackson, lasă privirea aia că nu convingi pe nimeni. Şi nu mai ridica aşa din sprâncene că mă sperii...Plus că ştii şi tu, trebuie să vină Aria în orice moment. Vrei să se supere că nu am aşteptat-o aici? Stii că ai mai multe şanse să opreşti trenu cu mâinie goale decât să o calmezi...

- Hai Matt, ştim că şi tu vrei să ni te alături. Vine Taylor, vine şi Scott, vin şi eu. Dacă nu găsim pe nimeni, măcar facem o baie până vin fetele. Uite, îi las şi un bileţel Ariei ca să ştie unde să ne găsească.

   Cât ai clipi, cei patru deja erau ascunşi după o tufă urmărind fiecare mişcare din preajma lacului.

 Văzând că nu sunt şanse ca acestea să mai apară, cei patru hotărâră să intre în cele din urmă în lac. Totuşi, imediat ce ieşiră au fost întâmpinaţi de cele patru fete care îi sărutară uşor pe buze, apoi începură să danseze în cerc în jurul lor, cântându-le în acelaşi timp. Băieţii deja pierdură contactul cu lumea, fiind fermecati de chipurile lor angelice şi de trupurile lor, acoperite cu acel material subţire şi transparent, nemaiputând să se gândească la altceva decât cum să ajungă în braţele lor. Când una din fete se aplecă să îi şoptească ceva la ureche lui Scott, din tufiş se arata Allison, care era foarte supărată .

- Deci aici eraţi idioţilor! De ce naiba aţi fugit? Şi uită-te în ce hal sunteţi, parcă aţi fumat iarbă toată ziua, sau mă rog, judecând după iarba arsă din jurul vostru cred că pe asta aţi fumat-o. Doamne....voi sunteţi culmea idioţeniei. Hai, ridicaţi-vă şi veniţi la cort. Prietenele voastre sunt deja acolo.

 Ca şi treziţi din vis, băieţii se uită panicaţi împrejur .

- Ăăămm...Aria? Cănd ai venit încoace, nu se întâmplă să fi văzut ceva, sau...pe cineva? Patru persoane, ca să fiu mai exact...

- Scott, să ştii că am văzut patru persoane...patru animale mai exact, care habar nu au ce-i cu ele, patru idioţi care...las-o baltă! Hai la cort că aşteaptă fetele!

   Drumul până la cort nu a fost unul "liniştit", fiind plin de ţipete, înjurături şi chiar câteva perechi de palme pentru Jackson. Când au ajuns acolo, aceştia au fost întâmpinaţi de Emily, Hanna şi Amanda, care tocmai îşi pregăteau corturile.

Văzându-le pe acestea, Jackson, Taylor şi Matt s-au dus să le ia în braţe. După o scurtă sesiune de pupături şi îmbrăţişări, Jackson îl luă de-oparte pe Scott şi îi spuse:

- Am vorbit şi cu ceilalţi, ai mai rămas doar tu. Sper că nu ai de gând să le spui fetelor ce căutam cu adevărat pe lac, da? De asemenea, te rog eu mult de tot, vrei să dormi cu Aria în cort în seara asta, ca să pot dormi eu cu Amanda?

- Eşti nebun? Ştii că Aria e foarte suparata acum, nu? Să dorm cu ea ar fi sinucidere curată. Dar...fie, îţi las cortu’. Vezi că îmi rămâi dator vândut. Şi stai liniştit, nu o să le spun nimic fetelor.

- Mersi mult !