Nimfele aerului (PAUZA)

Capitolul 4

Capitolul 4

„De ce ai plecat? Nu mă părăsi ! Întorace-te la mine! O să îţi pară rău!”

    Brusc, un sunet strident îl făcu să pice la pământ cu mâinile lipite de urechi, în timp ce corpul său devenea din ce în ce mai fierbinte. Durerea devenea din ce în ce mai mare, iar el simţea cum corpul lui se topeşte şi cum capul stă să îi explodeze de durere. Un ticăit puternic îl aduse la normal. Acesta se ridică din pat, abia reuşind să îşi controleze respiraţia. Inima stătea să îi sară din piept, în timp ce sudorii reci îi acopereau tot corpul. Deşi totul fusese doar un vis, acesta încă mai auzea acel sunet ascuţit, doar că ceva mai înfundat, iar corpul lui se simţea de parcă urma să izbucnească în flăcări.

    Ridicându-se cu greu din pat, acesta verifică ceasul care l-a trezit din somn. Era deja ora unsprezece, ceea ce înseamnă că a dormit mai bine de o noapte. Adunându-şi toate forţele, acesta reuşi să se ridice complet din pat, îndreptându-se spre bucătărie pentru a-şi face o cafea, fiindu-i teamă să adoarmă din nou. Plictisit şi cu ochii pe jumătate închişi, acesta aruncă pe el un tricou verde şi o pereche de bermude de un albastru spălăcit. Deschizănd uşa, lumina inundă rapid camera care până atunci fusese umbrită de draperiile trase, astfel orbindu-l pe Scott pentru o scurtă perioadă de timp. Mergând cu greu pe hol, baiatul deschise în cele din urmă uşa de la intrare, fiind întâmpinat de o briză caldă. Işi luă în picioare o pereche de şlapi şi porni prin curte cu un mers moleşit şi legănat. Acesta îşi dădu cu mâna prin părul ciufulit, trase un cascat puternic şi deschise poarta când realiză în cele din urmă unde era şi ce avea să facă. Fără să renunţe la rutina mersului său, el se întoarse în casă unde îşi aranjă părul şi îşi luă ceva mai lejer pe el. Îşi luă telefonul de pe masă şi ieşi din nou afară, unde dădu nas în nas cu Matt.

  - Frate, eşti paranormal! Tocmai ce voiam să te strig. Ai un minut? Am adus...vin, spuse Matt încercând să schiţeze un zâmbet.

  - Da, am. Defapt nici nu ştiu unde voiam să merg, da’ acum măcar am cu cine sta. Du-te la terasă. Vin şi eu imediat, adăugă Scott, zâmbind în colţul gurii.

   Terasa nu era una obişnuită, de genul celei din faţa casei, unde stai să urmăreşti ploaia, sau vecinele ce trec pe stradă, ci era un foişor făcut de Scott în grădina din spate. Acesta nu era prea mare, dar şase persoane puteau încăpea lejer pe băncuţa din interior, unde puteau discuta liniştiţi la o ceaşcă sau la un pahar pe măsuţa rotundă de mahon din centru. În timp ce Matt încerca să îşi găsească un loc la măsuţă, când Scott apăru cu o sticlă de ceva...brun.

- Pentru ce e sticla aia?  Întrebă Matt, puţin speriat de ce ar putea fi în interior.

- Asta, dragul meu Matt, este ce îţi trebuie pentru situaţia ta, bănuiesc. Ceva îmi spune că vinu’ ăla m-ar ajuta mai mult pe mine decât pe tine, spuse Scott punând pe măsuţă două păhărele. Dai primul fulger şi apoi îmi spui ce te-a supărat.

- Păi..., spuse Matt în timp ce se strâmbă după primul shot, aseară m-am despărţit de Emily, continuă acesta oftând puternic. Patru ani de zile şi s-a terminat dintr-o prostie. Îţi vine să crezi? Adăugă acesta aruncând pe gât un alt shot.

- Stai că mă pierzi...din ce cauză? Continuă Scott, vizibil bulversat de vestea primită.

- Pff...simplu! „Eşti un porc şi un misogin...luăm o pauză!” Motivu...ceva banal. Acum două seri, când am dormit împreună cică aş fi luat-o în braţe şi aş fi spus numele unei fete. Acum, adevărul este că am visat-o pe una din tipele de la lac, dar am refuzat orice avans de-al ei. LA DRACU!!!  Adăugă acesta împreună cu încă un păhăruţ de whisky.

„Deci şi el a visat una din fete. Oi fi eu paranoic sau e ceva ciudat la mijloc? Hai băi, revino-ţi! Acu' chiar că o iei razna.” Îşi spuse în gând Scott

- Băi ştiu că pauza e un fel de despărţire, dar gândeşte-te că, poate vă împăcaţi. Cine ştie? Încearcă să gândeşti optimist. Adăugă Scott, încercând să îl îmbărbăteze pe Matt.

- Ştii, în mod normal aşa aş fi făcut, dar au apărut alte două tâmpenii: Aseară am visat-o iar pe tipa de la lac, doar că de data asta nu mai trebuia să îi răspund la avansuri pentru că deja făceam dragoste...Mă simt de parcă aşfi înşelat-o pe Emily. Şi cum asta nu era de ajuns, tot aseară am văzut-o şi cu Kail. Cred că asta ar explica de ce a făcut aşa urât...

   Concentrat pe problema lui Matt şi de cum să ascuntă sticla de whisky până nu face urât, Scott nu acordă prea multă atenţie visului lui Matt. Timp de câteva ore, cei doi purtară o discuţie amicală, de îmbarbatare. Totuşi, discuţia fu întreruptă de telefonul lui Scott, care începu să sune de zor.

- Matt e cu tine? Se auzi o voce tremurândă de la celălalt capăt.

- Da...eram la un pahar. De ce? Replică Scott, puţin confuz.

- Poţi să îl faci să stea la tine o oră, cât tu dai o fugă până la mine ca să vorbim? Continuă acea voce, din ce în ce mai speriată şi pe un ton descendent.

- Cred că da...

- Bine, atunci vorbim în 10 minute! Se auzi scurt, după care închise.

- Cine era? Întrebă Matt în timp ce se uita după sticlă.

- Era Jackson. Avea ceva treabă cu mine, zise Scott, încerând să îşi ascundă neliniştea. Stii...acum câteva zile am cumpărat "Halo 3". Vrei să mergi la mine să îl încerci? O să mă alătur şi eu când termin cu Jackson.

- "Halo 3"? De ce nu mi-ai zis mai curând? Normal că vreau...replică Matt foarte entuziasmat.

Imediat după ce-l lăsă pe Matt la consolă, Scott se îndreptă spre casa lui Jackson care îl aştepta tremurând pe scările casei sale.

- Emily e....Emily a...a murit! Spuse acesta cu un efort enorm, încercând să îşi ţină lacrimile.