Nimfele aerului (PAUZA)

Capitolul 5

Capitolul 5

      "De ce oare am făcut asta? Nu voiam să o fac. Ce dracu a fost în capul meu? Ar trebui să îl sun şi să îi explic... Poate încă ne putem împăca. Sper...” gândise Emily în timp ce se despărţi de grup şi intră în casă, trântindu-şi, supărată, rucsacul pe pat.

- Emily, dragă, hai la masă! Se auzi vocea mamei acesteia.

Emily se conformă şi se duse la masă, dar datorită stării ei spirituale, nu reuşi să ia decât vre-o două înghiţituri.

 Întorcându-se la ea în cameră, aceasta se trânti pe pat, fixându-şi privirea pe elicea ventilatorului. Fiind obosită şi mai rău de mişcarea monotonă a elicelor, aceasta închise ochii pentru un moment, când o şoaptă ca şi o briză răcoroasă îi spuse: " Curând!", lucru ce-i făcu tot corpul să îngheţe de spaimă pentru o secundă. Revenindu-şi puţin din spaimă, aceasta se duse în bucătărie, unde îşi făcu o cafea. Puţin mai târziu, mama acesteia intră şi ea în cameră.

-  Eu şi tatăl tău trebuie să plecăm urgent. Vezi cât mai stai sau ce petrecere ai de gând să dai, spuse mama acesteia zâmbind, ca şi aluzie la cafeaua ce o ţinea Emily în mână.Vezi cât mai stai şi ai grijă să încui uşa, da? Continuă aceasta pupându-si fiica pe obraz.

Fără să îşi dea seama de ce, fata o luă pe mama ei în braţe, o strânse puternic şi îi spuse un „te iubesc” extrem de sincer.

    Imediat ce îşi termină cafeaua, aceasta se întoarse la ea în cameră.

„Trebuie să îi trimit un mesaj lui Matt. Trebuie să îl văd neapărat şi să ne împăcăm... îşi spuse Emily în gând în timp ce căuta de zor telefonul. „Oh...uite-l! Să vedem: deblocare, meniu, mesaje, mesaj nou: "Trebuie să vorbesc neapărat cu tine. Ne putem întâlni în zece minute la pod?”   Totuşi, până să selecteze cui să îl trimită, în cameră se auzi din nou o şoaptă precum cea de mai devreme: "Eşti gata?", urmată de o briză foarte rece. Speriată, aceasta selectă accidental Kail în loc de Matt şi plecă repede din casă, fără să mai verifice cui a fost trimis mesajul.

   Zece minute mai târziu, aceasta se afla în apropierea podului, unde Kail o aşteptă nerăbdător. Pe când se apropie de acesta, Emily se împiedică din senin, aterizând în braţele lui. Imediat ce îşi reveni, aceasta îl îndepărtă întrebându-l foarte confuză.

- Ce cauţi tu aici?

- Tu mi-ai trimis mesaj că trebuie să vorbim. Mă gândeam dacă e despre propunerea mea de a fi împreună, repică acesta cu un zâmbet şarmant.

- Mesajul era pentru Matt. Şi bineînţeles că nu o să fiu cu tine, continuă aceasta vizibil nervoasă.

- Treaba ta! Dacă te răzgândeşti, ştii cum să dai de mine, îi replică acesta, fiind întors cu spatele şi ridicând mâna puţin mai sus de umăr în semn de rămas bun.

   Vizibil supărată, aceasta uită de incidentele de acasă, unde se întoarse numai decât. Fără să scoată nici un cuvânt, fata aprinse televizorul şi se trânti în pat, adormind aproape instantaneu. Câteva ore mai târziu aceasta se trezi mângâiată pe obraz. Deschizând ochii, observă o femeie brunetă, goală, cu un chip inocent, care o mângâia pe obraz. Până ca Emily să poată schiţa vre-un gest, aceasta scoase o şoaptă precum cele de mai devreme.

- "A sosit timpul".

  Imediat, faţa acesteia se schimbă din una cu un chip superb, într-un craniu acoperit de carne putrezită şi viermi. De cum deschise gura, un miros de putrefacţie se împrăştie pirn cameră, făcând-o pe Emily să îşi revină din şoc şi să cadă din pat, luând-o apoi la fugă spre bucătărie. Ajunsă acolo, aceasta încercă să apuce un cuţit, dar femeia îşi schimbă forma punându-se în jurul ei şi strângând-o din ce în ce mai tare, până cănd oasele fetei au început să trosnească. Mai mult moartă decât vie, aceasta fu lăsată pe gresia rece din bucătărie, urlând cât putea de tare datorită durerii. Cu un efort supraomenesc, aceasta se apucă de colţul mesei de bucătărie şi se ridică, apucând un cuţit de pe masă, pe care îl înfipse în pieptul femeii misterioase. Imediat, aceasta scoase un urlet îngrozitor şi dispăru, lăsând cuţitul că cadă alături de Emily ,care zăcea pe gresie lipsită de energie.

    Un sunet metalic o făcu să deschidă brusc ochii. Visase, dar fiecare os din corp o durea de parcă ar fi fost rupt, iar inima părea să fie la un pas de a ceda. Instinctiv, aceasta întoarse capul spre stânga, iar apoi spre dreapta, urmat de un suspinat adânc. Era în siguranţă, doar visase.    Bucuroasă că este în regulă, aceasta îşi trânti din nou capul pe pernă, când se auzi iar acea şoaptă, urmată de fiorul cel rece: "Adio!". Imediat, la creştetul capului ei, apâru femeia din vis, cu un cuţit în mână, înfigându-l fix în piept, făcând-o pe Emily să moară cu o expresie de panică în ochi.