Trandafirul Roșu

Capitolul II. Apelul

Eliza

Sunt la cafenea cu Luna înainte să înceapă orele. E doar 12:30, mai avem timp. Am aflat că la NYU sunt două programe, de dimineață și după-amiază, dar cel mai lung e cel de după-amiază.
- Mergem? întreabă Luna când își termină sucul de portocale.
- Da, stai să plătesc și vin, spun eu și mă duc către bar.
- Ok.
Când ajung la bar, îl văd pe Robert intrând. Ține o cască de motor în mână și e însoțit de doi băieți, toți trei îmbrăcați în negru. Ce le-o fi murit de sunt așa? Robert se apropie de bar tocmai când îi dau domnișoarei bancnota de 10 euro.
- Măi, măi, pe cine avem noi aici, spune unul dintre băieți.
- Eliza, pot să îți plătesc eu? întreabă celălalt.
- Mi-am plătit, mulțumesc, spun eu și iau cei 8 euro rest.
Mă îndepărtez de bar și fac contact vizual cu Robert pentru câteva secunde. El rupe privirea.
- Mergem? o întreb pe Luna.
- Da.
Ies din cafenea cu Luna, trecem pe lângă un motor Yamaha R7 și două mașini parcate alături, un Mercedes negru și un BMW. Luna urcă în Audi-ul ei roz, iar eu mă așez pe locul pasagerului. Din oglindă, observ motociclistul urcând pe motor.
- Pornim, Eliza, sau încă te uiți după fratele meu vitreg ? spune Luna.
- Nu mă uit după fratele tău vitreg,mint eu.
Ajungem în fața facultăți, era doar 12:45 cam multă lume la ora asta devreme. Parchez mașina și Luna parchează lângă mine. Ne îndreptăm spre facultate iar 0e hol sunt o mulțime de elevi care vorbesc, merg și sunt opriți în mijlocul holului. Merg cu capul sus pe lângă toți, Luna este în cealaltă parte a facultăți așa că nu suntem intersectate.

~~♡~~

Terminăm repede orele sunt tare epuizată...abia astept sa ma arunc în pat și să dorm dar nu voi putea ca am teme și îmi repet emoțiile, ma încurc când trebuie să fiu tristă. Sunt cu Alexa colega mea de clasă 1,55 înălțime, părul negru și ochii albaștri. Îmi povestește de Robert și cum ar fii să fie împreună cu el, nu i-am spus că am fost prietena lui în copilărie....poate m-a uitat... Ma îndrept către mașina mea dar un motor Yamaha r7 negru e parcat lângă mașina mea, probabil motorul este lui Robert, are cheia în conctat o i-au și alerg dar nu alerg mult ca mă izbesc de un corp musculos, îmbrăcat în negru și avea o cască de motor pe cap încât nu-l recunosc, ma uit în direcția Alexei și ea își pune mâna la gură, de ce? Ma uit în sus dar nu-l recunosc.
-Da-mi cheile, molie. spune el cu o voce joasă.
Înghit în sec când îi recunosc vocea și întind mâna cu cheile iar el îmi i-a cheile din mână.
-Ce fată ascultătoare, spune el la urechea mea cu o voce joasă,oobrajii mei îi simt în flăcări când spune el asta.
Mă întorc către mașină , mă urc și o pornesc. Alexa plecase deja, cred ca de frica lui Robert dar n-are de ce, e ca un șarpe care se ascunde o furnică inofensivă. Oare s-a schimbat? Ies din curtea facultăți și ma îndrept către camin, în urma mea e Robert cu încă doi motocicliști. Când semaforul este roșu el vine lângă mine incerc să nu ma uit la el dar mi-e greu. Ma uit direct la semafor concentrată îi simt privirea asupra mea, semaforul s-a făcut verde și eu am pornit prima iar el după mine cu cei doi. El se îndepărtează într-o altă direcție iar eu către cămin. Rasuflu ușurată când el merge într-o altă directie și ma relaxez, în acel moment îmi sună telefonul, reduc viteza și îmi i-au telefonul...numar privat? Răspund și îl pun pe difuzor conduc mai încet încât ceilalți șoferi ma depășesc.
-Alo?
Pe partea cealaltă a apelului nu se aude nimic.
-Alo? intreb eu din nou dar puțin speriată. E cineva acolo?
-Voi fii la tine, prințesă...spune un barbat cu o voce groasă și închide.
E puțin ciudat dar mă sperie, trag pe dreapta și inspir adânc după pornesc motorul și bag viteză până la cămin. Ajung la cămin, parchez după ma duc direct în camera de cămin. Intru iar în cameră era așa liniște doar apă de la duș se auzea, ma pun pe marginea patului după ma întind și inchid ochii. Cine poate fi? Robert? Nu...el îmi spune din prima zi de când am venit aici molie nici de cum "prințesă". Singurul barbat care îmi spunea " prințesă " era Leo Armando fostul meu iubit care am fost cu el două luni până l-am prins ca se săruta cu o altă fată. La acea vreme aveam de când să îmi pun capăt vieții ca îmi spuneam ca fără el nu pot trăi și ca nu e adevărat și ca este vina fetei dar mi-am revenit pentru ca am avut-o alături pe Caroline care m-a ajutat enorm să trec peste. Dar n-are cum să fie el, în acel moment intră cineva pe ușă. Mă ridic instant în picioare și vad un barbat îmbrăcat în negru care avea o cagulă care îi se vedea doar ochii care îi erau albaștri. El se apropie de mine iar eu fac câțiva pași în spate, mă prinde de talie înspre el se apleacă, el fiind de 1,97 cred, la urechea mea si șoptește.
-Ți-am spus că vin la tine, prințesă, spun el la urechea mea cu o voce joasă
În acel moment intră Luna îmbrăcată în pijamale și cu un prosop pe cap.
-Poți să faci tu dus da....se oprește ea la mijlocul propoziție și încremenește iar bărbatul își ridică capul și se îndreaptă spre ea.
-Dacă scoți telefon o i-au pe Eliza, spune el
-Asta ar trebui să fie o amenințare? întreb eu cu o sprânceană ridicată
-Spune-o cum vrei tu prințesă dar dacă Torres face vreo mișcare o voi face. spune el iar eu înghit în sec.
-Nu voi face nimic....spune Luna iar eu ma uit cu coadă ochiului la ea și o văd cum tremură. Doar mă duc înspre pat, ok? spune ea deja speriată
Ce aș da să am pistolul la mine acum....dar nu-l am este interzis în camim așa că l-am lăsat în mașină.
-Cine esti? întreb eu prinzând curaj
-Asta e o întrebare care nu vei primi răspuns doar la momentul potrivit, păpușa. spune el cu o voce joasă și după se îndreaptă către ușa câte duce pe holul căminului. Ne mai vedem noi, prințesă. spune și pleacă.
-Îl cunoști...? întreabă Luna speriată.
-Nu a apărut aici deodată...iar pe mașina m-a sunat el...spun la fel de speriată ca ea.
În acel moment primesc un apel de la Caroline.
-Da fată?
-Vii acum în club?
-Esti in New York? o întreb eu
-Normal, ce credeai ca scapi de mine? spune ea și eu zâmbesc la telefon
-Normal ca nu, spun și râd ușor iar ea închide apelul.
-Vrei să vii și tu în club? o întreb eu pe Luna iar ea dă dezaprobator din cap.
Mă îmbrac într-o rochie neagră scurtă care are spatele gol în picioare îmi pun pantofi cu toc înalt. Îmi i-au geanta cu telefonul și mă îndrept către mașină. Ajung la mașină și urc în ea, Caroline a spus că ne întâlnim la club poate vine și Eric că mi-e dor de el, Eric a fost logodnicul ei fals dar până când el a recunoscut ca are sentimente pentru ea și desigur și ea avea. Ajung în fața clubului multă lume pentru vineri seara cu o zi înainte de weekend. Mă dau jos și o caut cu privirea pe Caroline dar nu o văd, oare unde e? Oare nu mai vine? Tresar atunci când cineva mă atinge și strigă
-Elizo! spune acea persoană și îi recunosc vocea, numai o persoană poate să mă sperie așa.
-Caroline! Ce faci fată? spun eu și o observ cum este îmbrăcată. Rochia ei neagră scurtă decolatată iar în picioare avea Saint Laurent care se asorta cu poșeta ei. În urma ei vine un barbat în negru mai înalt decât ea, chiar dacă avea tocuri bărbatul era mai înalt îl recunosc imediat este Eric. Îi pune mâna pe talie și intrăm în club.
-Mă mir că voi doi nu aveți copii, spun eu
-O să avem, spune Eric și îi este întunecată privirea
-Elizo te omor! Nu-i da idei, spune ea și se preface tristă iar eu încep să râd.
Trece ceva timp de când vorbim habar n-am cum am ajuns să dansez pe ringul de dans, fiind și beată după două pahare de votcă. Mă aplec și atunci îl observ din mulțime pe Robert mă ridic lent cu privirea ațintită catre el. Muzica se termină iar eu cu Caroline mergem jos, Eric o sărută și o ridică în brațe și o duce acasă, ar trebui să merg și eu. Amețită mă legan și mă îndrept către mașina.
-N-ai vrea să te duc eu, păpușă? spune o voce masculină
-Nu mulț....nu termin propoziția ca un barbat in negru îi trage un pumn în față la acel barbat care m-a întrebat și pică jos, slab. Bărbatul cu părul brunet și ochii de un maro ai ciocolatei sunt întunecați și după mă trage de mâna până la un motor.
-Am mașina să știi, Anghel. spun eu recunoscându-l.
-În ce dracu te-ai îmbrăcat? întreabă el. Cât ai baut?
-Două pahare.
-Te duc eu acasă. spune el calm, de ce e calm.
-N-am nevoie cum am spus am mașină. spun eu privindu-l iar el își pune casca și îmi dă și mie una.
-Mașina ta va fii maine în fața căminului, molie. Tu prima că nu vreau să pici.
-Nu urc, spun eu și îmi încrucișez brațele punându-mi pieptul în evidență așa că îmi las mâinile pe lângă corp. 
   El mă i-a de talie și mă pune pe motor după se urcă și el. Îi pot simți corpul încordat și respirația lui scade.
-Cum o va aduce dacă eu am cheile? îl întreb eu curioasă
-Asta nu e treaba ta, molie. spune el.
   Ajungem la o casă mare care seamănă mai mult ca un palat, oprește motorul și eu ma dau jos prima îmi scot casca iar el face același lucru.
-Aici nu suntem la căminul facultăți, Anghel. îi spun eu
-Știu. spune el calm și mă prinde de genunchi și mă pune peste umărul lui iar mâinile mele  sunt pe spatele lui
-Lasa-ma jos, Anghel! strig eu dar el ma ignoră și ma duce înăuntru.
   Ajungem într-o cameră care ma pune jos pe un pat.
-Dormi molie, spune el în șoaptă și după iasă.
   Ma uit în sus la tavan dar ma gandesc la mașina mea, cum mă voi întoarce acasă...? Dacă Robert pleacă sau dacă nu e el și e barbat care a fost în cameră de cămin...
    Îmi i-au telefonul din geanta și îi trimit un mesaj Lunei. Astept de cinci minute dar ea nu răspunde poate doarme...
  Câteva minute mai târziu cât priveam tavanul cineva deschide ușa și intră, ma uit la persoană și e Robert.
-N-ai somn, molie? spune el și se așează pe marginea patului
-Nu...recunosc eu și casc iar el zâmbește și vine mai aproape de mine și mă învelește.
-Eu cred ca da, molie. spune el calm își plimba mâna prin părul meu iar eu ma intorc cu spatele către el și adorm.