Trandafirul Roșu

Capitolul V. Molie..

Robert

Mă uit la ea cum încearcă să spună că nu e adevărat că vorbea de mine, dar doamna Caroline a confirmat asta. Primesc un mesaj de la Luka care spune că a găsit un cumpărător. Mă ridic și îi fac semn lui Eric, iar el mă urmează, lăsându-le pe fete singure.
- S-a întâmplat ceva, Robert? întreabă el cu o sprânceană ridicată și cu brațele încrucișate.
- Da. Idiotul de Luka și Leo au găsit un cumpărător. Trebuie să-l convingem pe al treilea prost să nu o cumpere, spun eu și mă așez pe scaun, îmi așez capul în mâini, iar coatele sunt pe genunchi. Mă uit în sus la Eric.
- Și Lion nu te poate ajuta? întreabă el cu brațele încrucișate.
- Pe Lion îl doare fix în cur de Casa Albă, spun eu și îmi pun capul în pământ cu mâinile la ceafă. Să mergem, spun eu și mă ridic.
Eric mă privește neînțelegând ce am de gând să fac, chiar dacă știe foarte bine ce vreau să fac. Casa aia va rămâne a mea, n-am să-i las pe nenorociții ăia să-mi ia ce e al meu.
- Chiar mergem? întreabă el șocat.
- Normal, e casa tatălui meu și n-am să-l las pe Luka să-și bată joc de ea, spun eu și îmi iau un pistol în caz de nevoie.
- Nu-mi spune că ești pornit pe scandal, Robert, spune el serios, iar eu nu-i răspund. Își duce o mână prin părul lui negru ca noaptea și răsuflă. Măcar să le anunțăm că plecăm.
- Ok, dar fără explicații.
Îl urmez pe Eric înapoi în cameră, unde fetele stăteau neliniștite.
- S-a întâmplat ceva, iubitule? spune Caroline și vine către iubitul ei.
- Trebuie să plecăm, spun eu înaintea lui Eric.
- De ce? întreabă Eliza, cum era de așteptat, dar nu-i răspundem, iar Eric face la fel.
Ieșim din casă, iar Eric deschide mașina lui BMW M5 F90 negru. Mă urc pe locul pasagerului, iar Eric pornește mașina și plecăm.

       Eliza

Mă uit la Caroline, care e la fel de șocată ca mine. Caroline se ridică și se uită pe geam.
- Oare de ce au plecat? întreabă ea și se plimbă prin bucătărie agitată.
- Caroline, stai liniștită, poate Anghel a avut nevoie de el, îi spun eu încercând să o liniștesc. Hai să privim un film.
- Ok, dar eu aleg, spune ea veselă.
- Sigur, spun eu.
Ea merge în living și aprinde televizorul, deschide Netflixul, iar eu aduc gustările. Ajung în living, iar ea a ales un film de groază.
- Vreau să ne speriem, așa că am ales „Halloween".
- Ok, să vedem dacă e de groază.
Suntem pe la jumătatea filmului când telefonul Carolinei sună. Ambele ne speriem, așa că pun filmul pe pauză.
- Cine este?
- Eric! strigă ea veselă.
Îi răspunde fericită, dar zâmbetul îi pică și îmi dă telefonul mie.
- Vrea să vorbească cu tine... spune ea cu o voce stinsă. Iau telefonul în mână și îl pun la ureche.
- Da, Eric?
- Nu știu cum să-ți spun... spune el.
- Doar spune, simplu.
- Ok, spune el și oftează. Robert e la spital, a fost împușcat... nu am știut că nu poartă vestă antiglonț...
El încă vorbește. Iau telefonul de la ureche și îi dau Carolinei. În ochii mei văd ceață, iar eu sunt împietrită. Caroline spune ceva, dar eu nu o aud.
- Dă-mi cheile de la Audi R8.
- Nu-mi spune că te duci.
- Ba da, normal că mă duc. E prietenul meu, chiar dacă nu mai vorbim. Deci?
Ea oftează și îmi întinde cheile de la Audi R8 și vine după mine.
- Să nu crezi că te las singură.
Îi zâmbesc ușor, deschid mașina, mă urc la volan, iar Caroline se urcă în dreapta. Pornesc mașina și conduc ca o nebună prin cartier până ajung la spitalul unde a spus Eric că e Robert. Ajungem câteva minute mai târziu în fața spitalului, opresc mașina fără să o parchez, cobor și alerg până la intrarea spitalului. Pe holul spitalului sunt mulți oameni. Îl caut pe Eric cu privirea până îl găsesc. Mă îndrept către el.
- Ce s-a întâmplat cu Robert?! spun eu pe jumătate îngrijorată și pe jumătate furioasă.
- Prea mult de explicat. Unde e iubita mea?
- Vine și ea. Ce s-a întâmplat cu Robert? spun eu cu brațele încrucișate.
Caroline vine și ea și îl îmbrățișează pe Eric pe la spate. Eric îmi întoarce spatele și își sărută iubita. Agitația mea e tot mai mare. Mă plimb prin sala de așteptare. Văd un doctor și mă îndrept către el.
- Robert Anghel e bine? întreb eu direct.
- Cine sunteți?
- Eliza Lion. Cum e Anghel Robert?
- Eu nu sunt doctorul lui. Îmi pare rău, domnișoară, spune el și pleacă.
Și de ce mi-am pierdut timpul degeaba? Putea să spună deodată. Merg dintr-o parte în cealaltă de zece minute, nimeni nu spune nimic de el, iar prostul de Eric nu vrea să spună nimic.
- Domnișoara Lion? spune o voce masculină groasă. Mă întorc și văd un doctor.
- Da, spun eu și mă opresc.
- Domnul Anghel s-a trezit, pu-
- Vin! îl întrerup eu pe doctor și merg după el până la salonul lui.
Intru în salonul lui și îl văd cum stă pe patul de spital. Merg către el și mă așez pe marginea patului.
- Ce a pățit, doctore? Unde a fost împușcat?
- A fost împușcat în umăr, spune el calm, cu o voce blândă. Vă las să discutați.
Dau aprobator din cap, iar doctorul pleacă din salon. Rămânem noi doi în tăcere până decide el să spargă tăcerea dintre noi.
- Sunt bine, nu te îngrijora, doar n-am fost atent, atât.
- Erai să mori! Și asta nu e important pentru tine?! spun eu deja nervoasă.
- Ba da, dar nu îți pot zice ce s-a întâmplat pentru că nu vreau să dezvolt mai mult, spune el serios.
- Vei spune. Dacă nu din gura ta, voi afla din partea lui Eric, spun eu la urechea lui cu o voce joasă.
- El nu îți va spune nimic, molie, spune el calm și zâmbește.
- Dar cine a spus că îmi va spune mie? Îi va spune lui Caroline, iar ea mie, spun eu zâmbind. Deci, spui tu din gura ta sau aflu singură?
El oftează, își trece o mână prin păr, iar eu îl privesc tot timpul ăsta.
- Deci?
- Îți spun.
- Așa credeam și eu, spun eu zâmbind.
- Da, pentru că nu vreau să auzi din gura altuia.

Robert

Cu câteva ore în urmă...

   Ajungem în fața Casei Albe. Trei mașini erau parcate aici, dar care sunt cele trei dintre Luka și Leo? Doar Leo are permis, iar cele două sunt ale cumpărătorilor... nu e unul, ci doi...

- N-ar trebui să luăm și vestele antiglonț? întreabă Eric.
-Nu vom păți nimic, promit.

- Cum spui tu, spune el în șoaptă, dar l-am auzit. Mă prefac că ignor ce a spus.
Intru în curte până ajungem la ușă. Fără să bat sau să sun la sonerie, deschid ușa ușor și intru. Acolo erau Luka, Leo și nu doi cumpărători, ci patru...
- Ce naiba... spune Eric șocat, iar eu, la fel de șocat, mă uit la cei doi scunzi decât mine sau Eric.
    Primul are părul ca al soarelui, iar ochii lui sunt ca natura când strălucește soarele pe iarbă. E îmbrăcat într-un costum albastru de noapte și are o înălțime de aproximativ 1,80 m.
  Al doilea are părul nopții fără stele, iar ochii lui sunt căprui. E îmbrăcat în cămașă albă și pantaloni de un maro al ciocolatei de lapte, iar înălțimea o are asemănătoare cu blondul.
    Al treilea are părul roșcat, iar ochii lui sunt negri. E îmbrăcat lejer, cu pantaloni scurți, și are o înălțime de 1,78 m.
A patra, da, e o fată. Părul ei șaten strălucește de la razele soarelui care vin prin geamurile casei. Ochii ei sunt de un albastru al mării, îmbrăcată într-o rochie neagră lungă, stătea la brațul celui blond și are o înălțime de aproximativ 1,50 m.
Mă uit urât către Luka și Leo, iar ei se uită ca doi adolescenți inocenți. Eric îmi pune mâna pe umăr ca să mă liniștească, dar mai mult mă enervează.
- Casa asta nu este de vânzare, spun eu direct.
- Dar Luka Anghel a spus că e de vânzare, spune blondul cu o voce calmă și îmi zâmbește.
- Eu sunt proprietarul acestei case, sunt Robert Anghel, iar Adam Anghel mi-a dat mie casa aceasta, spun eu direct, chiar dacă o parte e minciună.
- Eu sunt cel mare, spune Luka serios.
- Mare și un prost! Cum naiba să faci așa ceva? Vinzi ca ultimul gunoi ce a mai rămas de la tata! Îl arunci așa, de parcă n-ar însemna nimic! strig eu, iar lacrimile îmi vin în ochi.
Tăcerea se așterne în cameră, iar roșcatul și cel cu părul ca noaptea se retrag. Rămân doar fata șatenă cu blondul.
- Avem o sumă frumușică, iar fratele tău a acceptat această sumă.
- Nu o dau. Banii îi pot face și eu singur, dar casa asta nu o pot face de două ori, și dacă aș face-o, n-ar fi ca a lui tata, așa că nu-mi pasă de banii voștri.
Mă îndrept către ușa care duce în curte și o deschid larg.
- Plecați, acum, spun eu tăios și le arăt ușa.
Blondul și șatena încep să meargă, dar Leo îi oprește, iar eu mă înfurii.
- Nu-l ascultați! E de vânzare!
Mă îndrept către Leo, scot pistolul și îl pun la tâmplă.
- Mai repetă ultima propoziție și îți zbor creierii, spun eu amenințător.
   Eric încearcă să mă îndepărteze și îmi repetă să mă calmez, dar nu fac după cum zice el.
- Încearcă, Anghel, spune el provocator.
- Nu mă provoca, Armando... spun eu cu degetul pe taracic. Cu coada ochiului observ că blondul și șatena încep să iasă din casă. Zâmbesc când încep să alerge către mașina lor ca doi fricoși.
Îndepărtez pistolul de el și îl pun la loc. Eric se mai calmează și începe să meargă afară, iar eu îl urmez. Dintr-o dată, observ că îmi curge sânge din umăr. Mă întorc în spate și scot pistolul.
Îl împușc, dar nu-l nimeresc. Sângele curge tot mai mult.

Eliza

Nu spun nimic și mă ridic de lângă el. Simt o mână care mă prinde și mă apropie de el, mă strânge în brațe.
- Nu pleca, molie, spune el încât să aud doar eu.
- Nu plec, Anghel.
Îmi pun mâinile pe mâna lui care avea perfuzia și îl mângâi. Tăcerea rămâne între noi până e spulberată de venirea doctorului.
- Trebuie să plecați, domnișoară Lion, spune doctorul calm.
Mă îndepărtez de Robert, apoi ies din salonul lui.