Trandafirul Roșu

Capitolul I. Misteriosul

În prezent

Conduc pe străzile New York-ului, cu o stradă mai aproape de facultatea NYU. Clădirile impunătoare și agitația orașului îmi captivează atenția, dar gândurile mele sunt îndreptate spre viitorul ce mă așteaptă. Am visat la această facultate pentru că mi-am dorit întotdeauna să fiu actriță. Se spune că aici intră doar cei mai talentați, și da, mă consider talentată.
     Îmi amintesc de serile când mama îmi citea piese de teatru și îmi spunea că și ea și-ar fi dorit să urmeze actoria. A renunțat pentru tata, dar niciodată nu și-a pierdut dragostea pentru teatru.Când am împlinit 17 ani, lumea mea s-a schimbat pentru totdeauna. Era seară când tata m-a sunat și mi-a spus că în noaptea aceea voi dormi singură. La început nu am înțeles, dar curând adevărul mi-a fost revelat: mama murise într-un accident de mașină. Durerea a fost copleșitoare, iar tata a ales să păstreze tăcerea, lăsând subiectul mort.Știu că ar fi fost mândră de mine. Închid ochii pentru un moment și îmi amintesc de vocea ei caldă: "Nu renunța niciodată la visul tău, draga mea."
     Îmi place la această facultate ca nu au o uniformă anume care să o porți întodeauna, e privată și vor fii mulți bogați,îmbrăcată în blugi negri largi și un top alb cu părul desfacut,sper ca în internat să stau singură dar nu cred pentru ca doar cei mai bogați au posibilitatea asta. Tata i-ar fii plăcut ca fiica lui să îi calce urmele și n-ar vrea să calc pe urmele lui cum spune el mereu că e "periculos".
    Tata e mafiot și nu mi-e rușine pentru ca e o afacere de familie, prima apariție a fost în anul 1884 când Joe Alexander Morales a hotărât să deschidă această afacere.
În 2010, eram într-o misiune pentru a recupera un tablou cu prima doamnă și prima domnișoară care au făcut parte din mafia diamantului, adică din mafia noastră. Prima doamnă care a făcut parte din mafia diamantului se numea Carla Julia Bailey și s-a căsătorit cu Joe Morales. Joe, la vârsta de 24 de ani, a avut curajul să înființeze mafia și aceasta a avut succes continuu. Au avut un băiat și o fată. Primul băiat s-a născut, iar ei erau fericiți că avea să ducă mai departe afacerea familiei. În 1890,s-a născut Isabela Elizabeth, iar familia a fost extrem de bucuroasă să aibă și o fetiță, nu doar un băiat. Fiul cel mare se numea Diego Alexander Morales care s-a născut în 1885 după un an de la nuntă. Joe Morales a numit mafia după bijuteria preferată a Carlei Morales. În anul 1929 a decedat Carla Morales și după un an a decedat și Alexander Morales.
      O clădire masivă, din cărămidă roșie, îmi atrage atenția. Este Tisch School of the Arts, locul unde visul meu ar putea deveni realitate. Parchez mașina în curtea facultăți, mulți elevi se aflau în curtea școlii, un Audi rs7 negru, era aproape să mă calce dar o mână m-a tras înspre el, sunt la pieptul necunoscutului, e îmbrăcat în negru, parul brunet și ochii de un maro de ciocolată amaruie. Mă uit la el și observ ca e încordat..
-Multumesc...
-Uită-te pe unde mergi, molie. spune el. De unde ai lănțișorul, molie? întreabă el
-Habar n-am, îl am de mult, spun eu dar știu de la cine e. Cred ca el e Robert dar nu sunt sigură. Ești boboc? decid să îl întreb cu speranța să schimbe subiectul.
-Nu sunt boboc și chiar nu mai știi, atât de vechi e, molie? întreabă el
-Da. spun eu scurt.
- Cum te cheamă, molie?
-Ce te interesează?
-Vreau să te cunosc, ești noua aici.
-Știu că sunt nouă. Lion Eliza, tu misteriosule? spun eu zâmbind
Îl văd cum se schimbă la față....e șocat? După dispare de lângă mine, incep sa râd și îmi trec o mână prin par, îmi i-au valiza din portbagaj după  închid frumusețea de Range rover sport negru și mă îndrept spre secretariat să-mi aflu orarul pentru ziua de azi. Îmi pun căștile și ascult muzica "Elastic heart" de Sia.
Intru în facultate care era agitație îmi atrage imediat atenția ușa maro care scria "Secretariat" cu litere mari. Îmi scot castile cu fir din ureche si bat la ușă. Ușa se deschide și iese o femeie cu părul șaten.
-Căutați pe cineva?
-Nu mi s-a spus că de aici îmi i-au orarul..
-Numele te rog, spune ea
-Lion Carla Elisabeth
-O secundă.
Spune ea și după pleacă pe cealaltă parte a uși, după 5 minute vine cu o foaie A4 albă.
-Facultatea începe normal de la opt.
Ma uit la ceas si vad ca e 07:40 , îi multumesc și acum să căutăm prima sală de clasă. Găsesc repede clasa, intru și ma așez în ultima bancă. Intra profesorul și se prezintă, am aflat că această oră este pentru avansați...wow, după câteva minute intră chiar misteriosul.
-La ora asta se vine?
-Îmi pare rău ca am întârziat, spune el vine în spate. Lângă mine era un loc liber dar îmi pun ghiozdanul, să nu se așeze.
-Pot sta, molie?
-Nu. spun eu zâmbind.
-Anghel așezate lângă domnișoara Lion. spune profesorul și îmi i-au ghiozdanul.
De ce numele lui mii se pare familiar...Anghel, știu că așa îl chema și pe Robert dar n-are cum ca el să fie. Profesorul face prezența.
-Anghel Robert? spune profesorul și misteriosul de lângă mine ridică mâna....el e Robert....ce s-a întâmplat cu el? Îl privesc cu coada ochiului șocată.
-Ce nu ma recunoști, molie? întreabă el și se uită la mine zâmbind.
Înghit în sec  și el zâmbește.De ce zâmbește?
-Nu ești el, el nu e așa.
-Oamenii se schimbă, nu rămân cum i-am lăsat, molie.
    Nu mai spun nimic  și ma concentrez la oră. Ora trece repede dar îi simt privile lui Robert pe mine la orice mișcare o fac. Ies prima din clasă și el după mine, oare chiar el e...n-are cum. El era persoana care ma făcea să râd și era vesel, fericit, nu așa..
  Orele trec repede dar am aflat că o oră este pauza și după o oră înapoi, nu va fii greu aici. Spre surprinderea mea stau cu o fată de anul 2 în cameră.
-Fată cum i-ai atras atenția lui Robert? întreabă ea roșcata cu ochii albastri care e entuziasmată când i-am spus că am stat cu Robert în aceași bancă, mare brânză s-a transformat într-un bad boy,nu cred ca el e Robert.
-Era să mă calce un audi rs7 negru iar el m-a tras înspre el, atât. spun eu iar ea leșină. Nu e așa important, totuși.
-Nu e important?! E! Elizo e! spune ea și ma scutura
-Luna, chiar nu e! spun eu zâmbind când Luna se oprește și se uită în ochii mei  de parcă vrea să îmi mănânce sufletul... În acel moment ușa de la cameră se deschide.
-Aștepți pe cineva, Luna...? intreb eu puțin speriată
-Nu...
   Intră pe ușa chiar Anghel...răsuflam ușurate.
-Ce naiba, Anghel?!  Ne vrei în mormânt? Ce cauți aici?
-Pe tine Luna, da te vreau dar pe molie, nu.
-Molie...spune Luna și leșină iar eu îmi trec mâna prin părul meu blond.
-Ce cauți aici? întreb eu și îmi încrucișez brațele la piept.
-Pe tine, așa de repede mai uitat, molie?
-Tu nu ești el. spun eu cu dinți încleștați uitându-mă în ochii lui, el se apropie de mine. Luna ești bine? spun eu dar Luna a plecat deja, trădătoarea m-a lăsat cu falsul Robert.
-Eu sunt, spune el
-Nu te cred.
-Lănțișorul ți-l l-am dat înainte să  mă mut din California. Și am promis că mă întorc. spune el
-Că ne vom revedea, nu că te întorci, Anghel. Și cam ai uitat.
-N-am uitat, molie. spune el și se apropie mai mult de mine.
-Ieși. spun eu și el rămâne șocat începe să râdă.
-Nu ies, molie. spune el și pune degetul mare pe buza mea de jos îi i-au mâna și îi dau o palmă.
-Dacă mă mai atingi vreodată jur ca  te împușc, Anghel. spun eu cu vocea joasă uitându-mă în ochii lui.
-Mă ameninți, molie?
-Poate, spun eu și zâmbesc. Ieși. Acum. spun eu și îi arăt ușa.
   El pleacă dar înainte să  deschidă ușa spune:
-Într-o zi mă vei ruga să te ating, molie. spune el și deschide ușa.
-În visele tale, Anghel! spun eu și el pleacă.