Regele de inimă neagră

24

Si planul lui Philip chiar incepea sa prinda contur.

Intr-o zi, privind de la balustrada inspre curtea din spate a palatului, a doua zi dupa ce sotia lui i-o trasese ca in filmele porno, zambetul lui Jayden cazu.

Stia ca Amara isi luase un asistent care sa o ajute cu noile sarcini si vazusera ca se inteleg bine, dar nu atat de bine.
In interiorul lui gelozia desi la foc mic, incepea sa clocoteasca.

Amandoi erau in gradina, la o masa, sub umbrela, dar destul de vizibili pentru restul lumi. Luau notite, se documentau si planificau pentru noul orfelinat, Sfanta Ana, ce avea sa se deschida in urmatoarele luni. Horis, caci asa il chema pe blondul ce Jayden putea jura ca era vopsit, o distra pe sotia lui care radea in hohote.

Nu ii scapara micile atingeri subtile pe care le facea barbatul, si pe care sotia lui le ignora, razand in continuare.

Cand acesta indrazni si mai mult, mangaind-o pe umeri si zabovind ceva timp peste ei, Jayden stranse bara balustradei in maini si isi reprima instinctul de a sari peste aceasta, desi era destul de tentat sa o faca.

Nemernicul isi semnase sentinta.

Sonya, ultima persoana pe care ș-o in momentul asta, aparu langa el distinsa.

-Ce faci aici? Nu-i asa ca e o zi minunata?
Porni conversatia, aparent inofensiva.

-Da, minunata. Bombani regele in timp ce nu-si mutase privirea prea mult de la sursa lui de nervi.

-Oh, uite! Amara e si ea afara! Ridica mana si o scutura in semn de salut.
Nimeni insa nu ii raspunse salutului. Cei doi pareau sa nu stie ca erau priviri.

In mintea lui Jay se dadea o lupta crancena.
Dupa gelozia aceea stupida de ieri din birou, ei sa nu ii fi trecut supararea? Si cum avea sa procedeze el stiind ca aceea era femeia lui si totodată el fiind regele, omul diplomat din spatele coroanei?!

Amara statea cu niste harti in fata inca de dimineata, incercand sa gaseasca o rezolvare la problemele ei. Ii trebuiau oameni serioși si de incredere, personal pregatit si iubitor, furnizori integri si promți pentru produsele ce urmau sa fie preparate in bucataria orfelinatului. Bucatari priceputi, ingrijitori harnici si camere aranjate la timp si cat mai confortabil ca cei mici sa simta ca apartin unui loc si ca acea cladire nu adapostea suflete sarmane si era o casa pentru o familie numeroasa.
Isi baga mainile in par, masandu-si scalpul, incercand sa isi detensioneze muschii capului.
Daduse telefoane peste telefoane. Cautase peste tot. Norocul ei era faptul ca limba neoficiala dar cea mai mult vorbita era engleza. Limba lor oficiala devenise mai mult un dialect, folosit din ce in ce mai putin de cei tineri.

Horis fusese de ajutor cat putuse de mult. Acum facea glume nevinovate si incerca sa o distraga.
Fara sa vrea, rase cu pofta la unele.

Horis era un mult spus un barbat. Era un baiat in corpul unui barbat. Desi avea 24 de ani, nu dadea dovada de maturitate. Ii placuse de cand il angajase si il percepuse ca pe un frate mai mic simpatic dar enervant. Venise la interviu cu o veselie molipsitoare si cu o perseverenta uimitoare.

Nu daduse mare importanta atingerilor lui inocente pana cand acestea incepusera sa devina indecente.

Il privi de indata ce el ii mangaie umerii, poposind ceva timp acolo. Apoi coborî spre clavicula si tot mai departe

Prima data o atinsese intamplator sau accidental.
Acum, contactul vizual direct si sclipirea aceea de dorinta din ochii lui ii sugerau contrariul. Stia sclipirea aia. Sotul ei o avea mereu in ochi, mult mai intensa si care ii provoca excitare ori de cate ori se predau unul altuia.
Acea sclipire nu ii trezea nici-un sentiment de senzualitate. Dimpotrivă, o dezgusta.
Nu avu timp sa ii anticipeze urmatoarea miscare, iar el fu rapid si ii cuprise talia si unul din sani, zdrobindu-i buzele intr-un sarut persuasiv si dezgustator. Horis isi fremata frenetic buzele peste ale ei.