21

599 63 17
                                    

Daca nu ar fi vazut cadavrul fratelui sau carbonizat dupa ce masina explodase imediat dupa impactul nimicitor cu o cisterna de gaz, ar fi crezut ca avea sa apara si acesta imediat de dupa colt.
Era adevarat ca doar se gasise ADN-ul Sonyei in masina, iar criminalistii presupusesera ca femeia arsese cu totul, pana la cenusa, data fiind starea degradabila a celuilalt cadavru.
Acum, vazand-o in carne si oase pe canapeaua mamei lui,  nu mai stia ce sa creada. Doar de un lucru era cert: femeia asta sigur ascundea ceva daca se afla in viata.

Voia sa afle ce punea la cale,  caci ce urmarea, era simplu: bani si putere.
Lucruri pe care le pierduse odata cu moartea fratelui sau.

-Cum de esti in viata?  Intreba ce ii trecu prin minte prima data. Avea nevoie de raspunsuri.

-Asa ma intampini? Se ridica si veni spre el,  intr-o incercare de a-l imbratisa.

Jayden se incorda tot sub atingerea disgratioasa a femeii care il tasese cu totul in bratele ei si il despartise de sursa lui de putere.  Aceasta dadu sa ii sarute si obrajii dar fu usor impinsa de pe el.

-Nu te bucuri sa ma vezi?  Zambi cu toti dintii. Pe femeia de langa el parea ca nu o vede sau nu vrea sa o vada.

Jayden ofta,  inchizand ochii.  Chiar daca nu se intelesese bine cu fratele lui,  ii era greu sa o vada pe femeia asta aici, iar pe el sa il stie intr-o groapa la doi metri sub pamant, de mai bine de 5 ani. 

-Sa fiu sincer, nu!  Zâmbetul femeii pieri instant. Toti te credeam moarta, alaturi de fratele meu.

Chipul femeii se inrosi tot, iar lacrimile o napadira,  iscand hohote de plans.
Se arunca in beatele lui Jayden,  cu capul in pieptul sau,  plangand zgomotos.

Reactia barbatului fusese una normala. Ochii mariti de uimire si mainile in aer, neatingand-o. Era luat prin surprindere.
Amara privi si ea scena șocata si nu intelegea ce se intampla. Avea o vaga banuiala, iar daca instinctul nu o insela, dupa cum se comportase femeia,ori fusese ceva intre ei, ori se dadea la el pe fata. Desi nu stia care varianta.

Jayden isi privi soția cu o privire plina de inteles ca nu-si dorea asa ceva si instinctiv, o departa pe femeie.

Sonya se bosumfla imediat la reactia barbatului si intelese ca era mai greu decat crezuse.

Dupa ce se dadu doi pasi in spate,  o vazu pe femeia blonda ce statea la mai putin de doi pasi de el.

-Cine e domnisoara?  Intreba cu un ton ce se vru superior, fluturand degetul aratator si zambi zemflitor.

-Ea, spuse el privindu-si sotia si tragand-o in bratele lui, este Amara,  sotia mea.

Zambetul Sonyei disparu la fel de repede precum apăruse initial.
Nu, nu, nu!  Nu avea cum sa fie adevarat!  Dar asta ii dadea toate planurile peste cap.
Ochii ei se bulbucata instinctiv, iar fata i se schimonosi. Philip urmari toata scena si o gasi ca pe o oportunitate.
Zambi, sorbind o gura de cafea si asteptand sa vada ce se va mai intampla.

-Oh..Sotia ta? Te-ai casatorit?

-Da. Jayden prinse mana sotiei sale si o incolaci pe bratul stang, zambind șarmant spre ea. Amara ii intoarse involuntar zambetul, apoi se ura in gand pentru asta.

-Dar... ultima data erai in State, facand cu totul si cu totul altceva...

-Uite ca viata ia alte întorsături . Mult mai fericite, as putea spune...

Amara intinse mana spre ea pentru a face cunostiinta. Mergea pe principiul:"tine-ti prietenii aproape si dusmanii tot mai aproape".

-Amara, imi pare bine! Cu cine am placerea?

Regele de inimă neagrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum