Regele de inimă neagră

27

Si asa si fusese. Dupa ce auzisera planul  infiorator si viclean pus la cale de acel barbat ce aparuse in biroul lui Philip, barbat pe care inca nu il vazusera pentru ca It-stul inca nu reusise sa sparga serverul camerelor de securitate ale nenorocitului, Amara puse la cale un plan de recuperare.

Nu puteau da politiei acele inregistrari pentru ca putea fi vocea oricui, iar asta ar fi impiedicat sa descopere cine era mintea criminala din spatele intregului plan.

Inca ii sunau acele cuvinte in cap.

-Totul va fi simplu. Aurul pleaca poimaine sub forma de lingouri de la mina Tullah si parcurge 180 de kilometri distanta pana la seiful unde vor fi depozitate. Pana atunci, va face un popas in orasul Yalkow, la 70 de kilometri departare de mina,  pentru expertiză. E simplu. Unii fura aurul ca distragere, iar altii fac treaba cea mai frumoasa din misiune. Pun capat vietiilor mizerabile ale celor patru "prieteni" ai mei. Barbatul scuipa in scarba ultimele cuvinte,  cu ura.

-Pai si ei unde vor fi? 

-Asta e treaba ta sa aflii. Nu vreau decat sa aflu ca amiralul, cancelarul, consilierul șef si afurisitul ala de rege sunt morti.
Se auzi bufnitura inabusita a unui pahar pe o suprafata dura.

-Stiu, prietene, stiu!  Imi doresc la fel de tare ca si tine sa-mi vad scumpul verisor mort si ingropat. Conducerea regatului de către mine pana cand plodul va face 18 ani, va fi o adevarata incantare. Sa nu uitam sa mentionam accidentul pe care il va păți  peste un an sau doi. Inca nu ma pot decide: înec sau hartanit de caini.
Tu ce zici?

-Nu-mi pasa, atata timp cat faci ce trebuie si cum ti se spune. Nu ai degeaba sustinerea mea.

-Tot nu mi-ai spus ce ti-au facut asa rau de ma ajuti sa ii dobor.
Se auzi pe fundal, vocea lui Philip.

Dupa o scurta tacere, barbatul vorbi din nou.
-Sa spunem ca nu am primit ceea ce am cerut. Rase nervos barbatul, dand cu pumnul in lemn.

Planuiau sa il omoare pe Jayden, si apoi copilul. Lacrimile nu se opreau din a curge siroaie pe obraji, chiar si cand ajunsese in biroul lui Abraham, impreuna cu Sam, si derula înregistrarea.

-Sam, afla te rog, discret, programul celor trei domni si pune sa fie urmariti si paziti din umbra. Iar de Jayden...continua, Abraham, dar Amara il intrerupse.

-De Jayden ma ocup eu. Nu am incredere in altcineva ca il va proteja mai bine decat o voi face eu.  E tatal copilului meu si sotul meu!  E datoria mea.

Abraham ramase placut surprins, iar Amara era mai hotarata ca niciodata sa lupte pentru ce era al ei.

Regele se simtea mai abandonat ca niciodata. Totul i se parea pustiit si lucrurile pareau ca o luau de pe marginea prapastiei in jos. Faptul ca fiul lui era la mii de kilometrii departare, sotia lui atat de aproape dar totusi atat de departe, alegand infidelitatea, iar lucrurile nu mergeau bine nici in parlament, nu doar in propria casa.
Presa ii mai pusese un titlu in cârcă: "Taxele locuitorilor ajung in buzunarele regelui". Ofta.
Era intuneric afara si doar luminile stradale luminau ici-colo asfaltul inca incins de soarele ce inca dadea senzatia de vara si nu de toamna si care, apusese acum doua ore.

Imbracat in pantaloni de trening si tricou, cu o pereche de adidasi in picioare, pornise la alergat de mai bine de o ora.
Simțea ca trebuia sa scape de toata tensiunea capatata in acest timp, de nervii si furia ce-l acaparasera, de declinul prin care propria-i persoana trecea. Era intr-un impas din care incerca sa scape dar nu stia cum încă.

Alergatul presupunea ca il va ajuta sa isi puna in ordine gandurile si sentimentele.

Masina cu bodyguarzi mergeau usor pe langa el ca si cum ironic, nimeni nu s-ar fi prins ca il urmareau pe el. Isi rostogoli ochii, exasperat,  si coti in fuga, la stanga, pe o straduta laturalnica, cu sens unic. Nimeni nu il recunostea pentru ca nimeni nu s-ar fi gandit ca regele alearga la ora asta prin cele mai pustiite zone.