Regele de inimă neagră

8

-Dominic!  Ascult-o pe matusa Aby! Nu mai alerga!  
Se impuse ferm in fata unui piticot de doar patru ani ce incerca sa-si santajeze matusa si ce uneori servea drept bona,  pentru  timpul la tv.

-Dar mamiiii....bine!  El stia ceva ce mami nu, iar asta era in avantajul lui. Zambi pe sub mustăți baietelul blond, cu ochii de-un verde crud. O privi pe matusa Aby, prietena cea mai buna a mamei lui,  si-si puse mainile in san, atotstiutor.

-Amara, jur ca asta e cel mai șiret copil din cate am cunoscut vreodata, chiar daca nu cunosc multi! 
Tonul ei părea o incercare de a-si arata  supararea, eșuată dupa zambetul ce o dadea de gol.

-Imi pare rau, Abb....a durat ceva mai mult interviul.

Amara isi aranja fusta creion,  roz pudra asortata cu camasa ivoire si niste pantofi stileto, la fel de roz.

Daduse un interviu pentru un nou job. Trebuia sa-si gaseasca un job neaparat. Nu putea depinde numai de familia ei ca in primii doi ani de viata ai fiului sau. Nu voia sa profite de pe urma lor.
Lucrase pana  de curând în învățământ ca suplinitor. Însă, odată  cu venirea verii, se terminase și contractul ei.

Deși Dominic era răsfățatul familiei, Amara nu voia sa nu ii ofere ceva copilului ei.
Părinții ei îl primiseră cu brațele deschise și cu iubire în suflete.
Era si singurul lor nepot pana la urma. Dean inca umbla pasager,  iar Ryan se logodise anul trecut cu o colega de munca, Lara, dupa fusta careia se tinea de mai bine de doi ani,  iar luna trecuta aflasera ca vor fi parinti. Urmau să aiba o fetiță.

Iesisera din casa in care mai locuia doar cu Dean si in unele nopti si Abby, de cand Ryan se mutase acum un an cu Lara intr-un apartament din centru.

Era vineri,  spre orele pranzului,  iar ei trebuiau sa manance ceva. Cum Abby se milogise practic sa mearga in oras,  aveau sa ia pranzul la un restaurant pe care il frecventau din cand in cand.

-Mami,  purem manca si prajitura cu lamaie?

Copilul se adresase inca țopăind de pe un picior pe altul,  in drumul lor de la mașina parcata pe strada mai in sus, putin mai departe de local.

Fiind ora pranzului, era aglomerație si sperau sa mai prinda o masa libera.
In drumul lor, se tot ciocneau de oamenii grabiti.

-Uff, Abigail...masa in oras ti-a trebuit tie. E mai aglomerat decat de obicei.
Pufni nemultumita, bagand cheile masinii in geanta.

-Hai ca nu-i asa de rau!  Macar atat sa faci pentru mine fata de cat îndur eu cu strengarul asta!  Ii facuse cu ochiul, zambindu-i. E siret ca taică-său! Si la cum seamana cu el, sigur ai fost si tu prezenta la concepere, Amara?!  Ridica întrebătoare o sprânceană, razand mai apoi.

Amara isi tuguie buzele si o privi urat, stiind cat ura sa i se reaminteasca de faptul ca fiul ei si tatal lui, erau ca doua picaturi de apa.

-Stai aici cu el la masa! Ma duc sa vad daca e vreuna libera in interior!  Nu vreau sa o pierd si pe asta ca data trecuta.
O lasa razand si merse glont inauntru.

....

Aterizase seara trecuta si se cazase la un hotel din centru,  mergand direct la culcare. Fusese de-a dreptul obosit si nici nu dormise suficient de bine, iar diferenta de fus orar de 5 ore il facea sa fie dezorientat si ursuz. Erau in oras pentru prânz sau ce putea manca el in momentul acela.

-Deci,  luam pranzul cu reprezentantii firmei de țiței si apoi mai avem o întâlnire cu ambasada pe la ora cinci dupa-amiaza, apoi...

Samuel turuia ca o moara stricata, sau cel putin asa si se parea lui cand migrena aceea puternica nu ii dade pace. Era mai rau ca atunci cand era obosit.