Regele de inimă neagră

5

Cinci ani mai tarziu...

Sta ganditor in scaunul sau comod de dupa biroul din lemn solid, de doua ori cat varsta lui.
Macar de un scaun confortabil sa aiba parte daca ultimii ani din viata lui fusesera practic un iad. Muschii mainilor se incordara pana buricele degetelor devenisera albe. Se rezema in mainile proptite pe birou, ganditor.

Acum șapte ani, toti isi exprimasera vădit dorinta ca el sa plece char daca o facusera indirect, prin sugestii si priviri urate. Era in plus in familia perfecta. O a cincea roata la căruță.
O rezervă, asta reprezenta el pentru ei.
Nu privise nici macar o secunda in urma atunci cand plecase. Singura care ii lipsise fusese sora lui mai mica, mezina faminiei ce pe atunci avusese 12 ani.
Stia ca nu era atat de important pentru familia lui precum fratele sau mai mare cu trei ani, moștenitorul, dar nu crezuse ca era chiar atat de nesemnificativ.
Si totul pornise de la o fata....

Râse nervos, dand cu pumnul in masa.
Deschise pumnul si atinse suprafata neteda si rece a mesei. Era o senzatie placuta, linistitoare.

O cunoscuse pe Sonya intr-un grup de prieteni cu un an jumatate inainte de plecarea lui si tradarea lor.
Tanar si euforic, o indragise din prima, iar ea stiuse cum sa-l atraga. Era o tanara superba blonda cu ochii albastri. O frumusete naturala,  înzestrată cu ce-i mai bun de la mama natura, inalta, supla, inteligenta si cu o voce calma. Parea atat de inocenta. Ea stiuse din prima cine era si de unde se tragea. Asta ar fi trebuit sa ii dea de banuit, insa nu si atunci.

Parea ca se indragostise de ea si, dupa sapte luni de relatie, o ceruse de sotie in seara in care le-o prezentase parintilor la cina. Era perfecta. Tot ce si-ar fi putut dori de la o nora.

-Mama, tata, ea e Sonya! E studenta la drept. Viitoarea voastra nora.

O acceptasera imediat si chiar se mirasera de alegerea atat de buna fiului lor.

Acum ca se gandea,  parea ca si cum s-ar fi asteptat la ceva mai prost, mult mai prost din partea lui.

Fusesera de-a dreptul fascinati de ea.
Chiar si fratele lui care nu dadea nici doi bani pe ceea ce facea fratele lui mai mic. Ochii ii sclipisera de cand o vazuse si o intampinase politicos si prietenos.

Isi facusera planuri,  parea atat de entuziasmata...

-O sa ne căsătorim!  O sa devin sotia ta!  O sa fim pe veci impreuna!  O sa devin regina!!  Chitai entuziasmata, de pe banca din gradina palatului.

-Ha ha....numai de te-ai casatori cu fratele meu!  El este cel care mosteneste tornul!  Eu doar o sa manageriez afacerile. Dar chiar de nu vei fi regina acestei tari, vei fi regina mea!

I-o spusese el zambind si o sarutase dragastos.

Zambetul ei devenise fals din ziua aceea.  Dar el nu bagase de seama atunci. Era prea ocupat cu aburii iubirii si nici in urmatoarele luni pana cand ea incepuse sa devina rece si distanta.
Nu bagase nici asta de seama sau nu voise s-o faca.

Intr-o zi i-o spusese scurt ca se desparte de el.
Fusese dezamagit, tradat...
Insa adevarata tradare o primise la cateva luni cand,  fratele lui isi adusese iubita acasă ca toti ceilalti sa o cunoasca.
Fusese cu adevarat socat cand Francis, fratele sau, sange din sangele lui, isi prezentase iubita, logodnica,  Sonya. 
Parintii lui nici macar nu schitasera nimic. Se comportasera ca si cum nimic nu s-a intamplat. Erau fericiti si multumiti de alegerea fiului lor cel mare.

-Cum adica te casatoresti cu Sonya?!

-A fost dragoste la prima vedere,  Jay. Imi pare rau! I-o aruncase zemflitor.

-Oh, te rog, Jayden,  mai bine te-ai retrage dragule,  sa nu stricam seara fratelui tau.

-Voi sunteti sănătoși?  Femeia asta acum doua luni fusese logodnica mea!  Si acum apare aici la bratul fratelui meu!

Sonya se aratase ofensata.

-Francis, dragule, ia-o pe Sonya la o plimbare. Ne pare rau draga mea!  Se scuzase mama lui, regina, in fata unei simple femei de rand.
Zambise afectuos spre cuplul de indragostiti pana cand cei doi iesisera pe usa.

De cum usa se inchisese, se intorsese furtunos spre el.

-Daca tu nu ai fost in stare sa tii femeia aceea minunata langa tine, nu-i strica bucuria fratelui tau! Se vor casatori luna urmatoare!

-Poftim?!  Asta e absolut ridicol!  N-am sa stau cu mainile in san in timp ce fratele meu si fosta logodnica se vor casatori!

-Poate ar fi mai bine sa nu stai!  Poate ar trebui sa iei in considerare mutarea ta in State, un stat plin de oportunitati si liber,  unde vei fi absolvit de toate responsabilitatiile.... vorbise tatal lui, regele, un om dur, cu o privire cruda si manioasa.

Respiratia i se oprise brusc. Propriul lui tata il alunga...

Stranse din ochi... participase la nunta, mai mult silit,  si dovada faptului ca cei doi fusesera vreodata impreuna, ramasese doar in mintea lui. Totul fusese sters si dat uitarii de catre ceilalti. Avusesera grija parintii lui.

-Jay....
Venise in una din zile in biblioteca, unde el cautase ceva.
O privise dar se intorsese la ceea ce avea de facut.

-Imi pare rau, a fost dragoste la prima vedere, si...

-Indruga minciunile astea fratelui meu si parintilor mei!  Am terminat-o de mult cu tine Sonya!  Acum poti pleca. Lasa-ma sa-mi continui treaba.

La cateva zile plecase dupa ce participase la nunta. Durerea de a o vedea in preajma lui, razand si sarutandu-l pe fratele lui,  il copleșea aproape de nebunie.

Stia ca fratele lui radea victorios. Pana la urma, inca o data, castigase iarasi.
Mereu castiga.
Spre deosebire de el care era mereu cel privilegiat,  Jayden mereu trebuise sa isi demontreze abilitatile.
Intotdeauna lupta ca sa fie vazut intr-o lumina buna. Trasese pe branci învățând mai mult, incercand sa fie vazut si de parintii lui. Muncise pentru pentru locul sau. Inutil. Francis primea totul de-a gata. El nu trebuia sa depuna nici cel mai mic efort. Sofia nu reprezenta o amenintare pentru întâiul nascut ceea ce o facea sa aiba parte de o copilarie linistita. Si asta si isi dorea pentru ea. Fusese atat de fericit cand aflase ca avea o sora. In sfarsit cineva care poate il va iubi si pe el. Si chiar asa fusese. Francis mereu o privea de sus si pe ea, ca pe un nimic.

El intotdeauna fusese certat, chiar si cand nu gresise, intotdeauna cedase ce era al lui in favoarea fratelui sau.
Ce isi dorea Francis, intotdeauna primea.

Probabil asa fusese si in privinta Sonyei, sau poate ca ea profitase.
Nu stiuse si nici nu voia sa stie.

Plecarea lui fusese cea mai buna decizie vreodata. Fusese o eliberare.
Se descoperise pe sine.
Isi terminase si cea de-a doua facultate din pasiune: ingineria mecanica.
Muncise pentru proprii lui bani.
Nu acceptase nici-un ban din partea lor.
Tot ce luase fusese cateva bagaje,  un bilet dus si un prieten de nadejde: Samuel.

In tara asta, nu era un print chinuit, era un barbat liber,  pasionat de masini.

La cateva luni dupa plecarea sa, regele suferise un accident vascular ce il imobilizase intr-un scaun cu rotile, iar in locul sau, trecuse Francis.

Pana la urma, Sonya chiar devenise regina.