Regele de inimă neagră

14

Se apropia deja termenul de o saptamana de la sosirea lor acolo, iar Amara statea ca pe ghimpi.

Jayden fusese destul de ocupat zilele acestea,  si din cate intelesese,  trebuia sa rezolve problemele aparute in lipsa lui indelungata. Stia deja motivul absentei lui aici si nu il putea judeca. Isi facuse timp in fiecare seara pentru fiul sau.
Ii dusese in mici expeditii scurte si le aratase cate o mica parte din insula. De la minunatele cascade ropotitoare,  pana la vulcanii furiosi,  si dincolo de plajele cu nisipuri fine si lagune albastre si limpezi. Desi pareau ca sunt doar ei trei, sau cateodata si Sam, mereu aveau cate o masina neagra in spate, paza discreta si mereu pe pozitii. Intelesese de ce acea insula era asa de speciala. De aici, Luna se vedea cel mai aproape de Pamant. Era atat de mare si alba umplând cerul instelat cu lumina ei invaluita in mister. Era atat de usor de privit. Era de-a dreptul magica.

Dar oricat de frumoase ar fi peisajele de aici, stia ca trebuia sa mearga acasă, inapoi in lumea ei galagioasa si plina de haos si nebunie.
Lumea de aici era doar un vis frumos, o aventura de scurta durata.

Batu la usa biroului sau si aștept un raspuns. Pe Dominic il lasase in grija Sophiei ce era cu adevarat amabila. Isi iubea deja  nepotul si o aratase inca de la prima intalnire. Spre deosebire de ceilalti, Eudora era o adevarata secatura, o femeie perfida si fățarnica ce isi urmarea doar interesul. O mirosise inca de la inceput si nu ii cazuse in plasa tesuta cu pricepere.

Jayden statea ganditor. Avusese o sedinta neplacuta cu  consiliul in dimineata aceasta. Ceea ce i se spusese il macina teribil.
Copilul nu avea cum sa fie recunoscut de popor  drept mostenitorul legitim.
Consiliul ii sugerase ca poporul l-ar percepe ca pe un bastard si nicidecum ca pe succesorul de drept.

Dadu cu pumnul in birou. Copilul acela nu va trece drept un bastard!  Era unicul lui copil si singurul pe care il va avea tot restul vietii.

-Imi pare rau, Jay. O sa gasim o solutie.  Trebuie sa existe una!

-Astept si cea mai mica farama de rezolvare, numai sa existe!  Acest copil trebuie sa fie succesorul meu orice ar fi!
Numai mutra satisfacuta la aflarea noilor informatii a varului sau ce statea un pic mai in spate, in consiliu il enervase.

Bataia in usa il enerva. Nu voia sa fie deranjat.
Sam lua insa initiativa inaine de a-l consulta si deschise usa.
Marai, strangand pumnul. Sam avea nevoie de ceva mai multa minte uneori.

-Trebuie sa vorbim!  Spuse Amara direct, intrand neinvitata. Il privi pe el, apoi pe Sam, parca invitandu-l sa iasa.

Jayden pufni. Femeii asteia nu ii pasa nici negru sub unghie de cine era el si ce insemna pentru acest tinut.

-Daca tot ai intrat...Sam, o solutie!

Sam dadu aprobator din cap si se sustrase, inchizand usa dupa el. Asta inainte ca femeia din fata lor sa il dea afara chiar ea.

Amara privi spre usa ce se inchisese, ca mai apoi sa se intoarca spre el, plina de nervi.

-Deci, zborul nostru la ce ora e maine?  Trebuie sa stiu la cat sa fim gata.

-Oricand doresti. Esti libera, Dominic insa...va trebui sa ramana aici.

Amara rase isteric pentru cateva secunde apoi se propti furtunos  cu mainile in biroul acestuia.

-N-ai sa vezi!  Dominic e fiul meu, deci prin urmare, se i toarce cu mine.

Jayden se ridica si el de la birou si se apleca deja furios peste birou.

-Dar e si copilul meu,  printul mostenitor!  Nu poate parasi tara fara acordul meu! 

-Numai sa vezi, pui de vipera ce esti!  Nervoasa,  dadu cu pumnul in birou.