The Darkness and Lightness Academy

6.Greşeli constante

   Ajung pe holul unde se află biroul lui și îmi fac curaj pentru a bate la usa neagră ca tăciunea. Nu primesc niciun răspuns, deschid ușa, intru în cameră și mă uit să văd dacă mai este cineva.

    Îl văd pe Dawson cu un pahar de vin în mână uitându-se la un tablou pictat în nuanțe închise de verde cu gri. Nu credeam ca în casa asta există o altă culoare inafara de negru și alb.

   Nici nu mă băga în seamă sau probabil nici nu a auzit când am intrat. Pare prins în propriile gânduri. Pentru ai atrage atenție mă apropii de el cu frică din cauza celor întâmplate cu o seară în urmă, nu vreau să mai pățesc la fel sau mai rău.

   Aproape ajung la el, dar se întoarce fulgerător de repede spre mine și pot să jur ca l-am luat pe nepregătite.

   Este îmbrăcat cu o pereche de blugi negri și o bluză, bineînțeles, tot neagră care îi vine mulată scoțându-i mai mult decât este necesar corpul bine făcut în evidență . Îmi ridic privirea și îl privesc cu ezitare în ochi.

   -Te-a lăsat cineva să intri aici sau ți-ai luat-o în cap ? mă întreba cu ură pură și nu știu de ce pentru ca dacă are legătură cu seara trecută a fost alegerea lui, poate regretată, dar eu am făcut-o doar pentru a-mi salva viața.

    -Nu mi-am luat nimic în cap. Am bătut la ușă și nu am primit niciun răspuns, deci am intrat.

    -Nu crezi ca îți permiți cam multe deja ?
    Îi ignor întrebarea și îi spun direct pentru ce am venit:

    -Am o propunere. Mă uit cu atenție la fața lui să văd dacă arată vreo emoție, dar nimic.

    -Vrei cumva să repetăm ce am făcut aseară ? mă întreabă cu un rânjet pe care nu l-am mai văzut pe fața lui până acum.

    -Probabil ca asta ai vrea tu, dar îmi pare rău, nu asta îmi e propunerea.

    -Oricum se va repeta. Spune ce propunere ai.

    Prima parte a spus-o cu prea multă încredere și din păcate pentru el nu o să mai abia parte de așa ceva, cel puțin nu de la mine.

    -Ei bine...poate că sună cam prostesc sau chiar este, dar ascultă-mă. Ști că mama mea conduce Academia Luminii și peste două zile se vor împlinii 26 de ani. În fiecare an sărbătorește ziua asta la The Night Sin. Știu că cauți ceva anume de la mama mea sau de fapt un lucru care-i aparține ei. Ca să ști, habar n-am ce mai exact. Îți propun asta pentru că nu vei avea altă ocazie pentru a te întâlni cu ea și să fie distrasă. Deci ce zici ? îi aștept răspunsul inima bătându-mi mult prea repede pentru ca am impresia că va refuza.

   -De unde pot să știu că nu vei încerca să fugi ? mă întrebă cu o expresie serioasă și rece.

   -Trebuie să riști, nu ? Ți-am spus că altă ocazie nu vei mai avea, iar fără mine nu poți intra acolo pentru că doar luminații au acces.

   -Unde e mai exact The Night Sin ? pare interesant de propunerea mea și asta îmi dă speranța ca voi putea fugi.

   -Los Angeles.
   Se uită ciudat la mine a-și putea zice, dar nu pare că are încredere în mine.

   -Peste două zile ? Bine, vi cu mine. Du-te și pregătește-te. Plecăm într-o oră.
   Mă uit entuziasmată la el și mai că îmi vine să strig de fericire pentru că voi putea scăpa în șfârșit de aici și de el, dar dacă mă prinde din nou când vreau să scap pot spune că mă va face să regret. Oricum voi încerca și sper că îmi va ieși.

   -Cu ce mergem până acolo ?

   -Cu avionul. Doar n-ai crezut ca mergem până în Los Angeles cu mașina. Îmi spune ironic ca și cum este deja logic.
   Nu își lasă încă paharul din mână și îmi vine să il dau de fața lui mult prea perfectă. Fără să mai spun ceva ies din birou și mă îndrept spre camera mea pentru a mă pregătii. Aleg să îmi iau pe mine un hanorac negru și pantaloni scurți tot negrii cu o pereche de teniși în picioare. Părul îl las liber pe spate și pentru machiaj optez doar pentru rimel și gloss.