Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 21

Damien

-Iubito? o întreb când începe să închidă ochii.

-Te iubesc.. . îmi șoptește înainte să înceapă să tremure incontrolabil.

O pun rapid,dar grijuliu pe pat, spunand-ui lui Hunter ,prin intermediul unui link , să cheme rapid un doctor.

-Trezeste-te iubito,te rog! spun cand pielea începe să îi devină rece.

Îmi mușc încheietura, punând-ui pe limbă câteva picături din sangele meu,apoi îi ridic capul că sa îl poată înghiții ușor.

-Te iubesc, Rază de soare! Nu mă distruge ,te rog! spun când ochii mi se umplu de lacrimi amare.

După câteva minute,Hunter apare cu un doctor.

-Ce s-a întâmplat aici? întreabă când începe să o analizeze.

-Vomitase ,iar când am luat-o în brațe a început să tremure incontrolabil,am pus-o pe pat iar pielea ei a început să se răcească.

-Aveti idee de ce a vomitat?

-Astazi, i-am ascultat gandurile și am auzit că are pofta de clătite cu ciocolată și căpșuni.I-am transmis lui Hunter prin link-ul nostru să îi spună bucătarului să îi pregătească o porție. Când am ajuns la masă,aveam pregătit și eu un pahar cu sange,iar lângă erau clătitele ei. Mi-a cerut să îi dau puțin din sângele din paharul meu, însă nu a luat o gură,ci a băgat puțin degetul mic în el.  spun frecandu-mi fața disperat.

Nu îmi pot pierde Raza de soare .
Singura pentru care am început să simt ce înseamnă sentimentul de iubire reciproc.
Ea a fost lumina de la capătul tunelului.
Eva , mi-a luminat o parte din eternitate..

Sunt readus la realitate de uimirea doctorului.

-Nu are nici o șansă, fetița asta! exclamă acesta uitandu-se printr-un aparat apărut din neant.

-Uitati-va ce are fetița asta în ea,Majestate! îmi spune facandu-mi loc să ma uit.

Încep să ma uit până vad : o pată neagră ce se întinde în jurul stomacului.

Măduva roșie.

Izbucnesc când fac conexiunea între sângele ce l-a gustat astăzi, măduva roșie și vomitat.

Căprioarele din pădurea asta sunt pline de măduvă roșie.

Cum dracu să nu îmi dau seama că îmi otrăvesc propria Rază de soare?

Trag cu putere de rădăcinile parului meu iar lacrimile curg în continuare pe obrajii mei.

Mă așez în genunchi lângă patul ei,prinzand-ui mâna micuța ce începe să se albească și sa se răcească.

-Te rog iubito.. ,nu mă părăsii. Te implor, prințesa mea. spun în timp ce o sărut pe frunte iar lacrimile mele îi cad pe față.

Nu te aude, idiotule. Moare cu fiecare secundă care trece. îmi spune subconștientul meu, țipând la mine.

Afară o furtună se dezlănțuie.
Fulgere și tunete distrug liniștea pădurii.

Mama,Clara,tata și Hunter stau la ușa plângând.

-Eu nu o pot ajuta cu nimic, Majestatea voastră. Decât o minune va putea salva un asemenea înger. doctorul pleacă din cameră.

-Iesiti dracului afară! țip la restul membrilor familiei.

După ce rămân singur cu îngerul meu , încep să mă rog Celui de sus sa îmi salveze Raza de soare.

Eu care sunt o ființă provenită din iad, mă rog Celui de sus sa îmi salveze frumoasa.